Din „povestea de succes” a Parteneriatului Estic, Georgia, o țară din Kaucaz, fostă republică sovietică, a regresat considerabil, în ultimul deceniu, alunecând spre autoritarism, sub influența puternică a Rusiei. Justiția, altădată reformată și puternică, a ajuns la răscruce de interese, iar presa și societatea civilă pierd rapid din libertăți.
Influența și amestecul Rusiei în Georgia nu sunt noi, ci de lungă durată, implicând operațiuni hibride, propagandă, intervenții militare și două regiuni importante – Osetia de Sud și Abhazia – ocupate. Dezavantajată geografic și politic din cauza hotarului imens cu Rusia și departe de Uniunea Europeană, dar cu 80 la sută din cetățeni care se pronunță pentru integrarea euro-atlantică, Georgia nu a reușit, la recentele alegeri parlamentare, să iasă de sub ciubota rusească, arată jurnaliștii Anticoruptie.md.
După 2012, când la guvernare a venit Partidul Visul Georgian, susținut de oligarhul Ivanișvili, propaganda rusă și-a făcut loc tot mai mult în presa georgiană, iar după intervenția militară a Rusiei în Ucraina, guvernarea de la Tbilisi s-a dezvăluit ca un mandatar al Kremlinului, obstrucționând integrarea Georgiei cu instituțiile euro-atlantice. În acest răstimp construcția mai multor obiective strategice care ar fi ajutat la dezvoltarea Georgiei au fost blocate de interesele Kremlinului. Actorii politici de la Tbilisi, la fel ca și clerul, merg regulat la Moscova după instrucțiuni, iar banii din Rusia au influențat și deturnat votul alegătorilor la parlamentarele din octombrie curent. Alegerile recente, din 26 octombrie, despre care opoziția spune că au fost masiv fraudate, prin cumpărare de voturi, i-au mai adus un mandat cu majoritate parlamentară guvernării pro-ruse de la Tbilisi.
„Te culci seara în Georgia și poți să te trezești dimineața în Federația Rusă”
Ca să ajungi în localitățile din Osetia de Sud, aflate la linia de demarcație, după care se află trupele ruse, ai nevoie de un permis special, pe care îl obții în două zile de la Ministerul de Externe. Pentru aceasta trebuie să prezinți copia buletinului de identitate, legitimația de jurnalist și o recomandare de la un jurnalist local sau a unei asociații de media. După războiul din august 2008, Moscova și-a instalat o bază militară la nici 40 de km de Tbilisi. Linia de demarcație pe care Tbilisi o numește frontieră administrativă, în timp ce regimul de ocupație din Osetia o consideră graniță de stat, se schimbă permanent, întrucât forțele ruse ocupă din ce în ce mai mult teritoriu. Localnicii ne spun că se întâmplă să se culce seara în Georgia și dimineața să se trezească în Federația Rusă.
De la traseul care duce spre cele câteva sate osetine o cotim la dreapta pe lângă un post de poliție, unde prezentăm permisul de acces în regiune. Un echipaj al poliției ne urmează la distanță de câteva sute de metri. „Așa fac mereu, din care cauză oamenii au frică să vorbească cu jurnaliștii”, îmi explică Saba Tsisikashvili, un ziarist local, din orașul Gori, care mă însoțește. El vorbește și limba osetină și este printre puținii jurnaliști care scriu și informează din aceste localități.
Satele pe care le traversăm arată de parcă timpul a încremenit cu câteva decenii în urmă: case și gospodării sărăcăcioase și drumuri stricate. Pe străzi nu vezi copii și nici maturi.
Ajungem în satul Saribari, ultimul de până la linia de demarcație. Denumirea satului în limba osetină înseamnă libertate.
Tamas și Leila Uduhașvili ne întâmpină bucuroși. Ei sunt georgieni, dar în sat se vorbește mai mult limba osetină, care, spun ei, e apropiată de limba georgiană. Ne arată gospodăria lor care este aproape de linia de demarcație, după care, la distanță de un kilometru sunt trupele ruse. Ca și majoritatea sătenilor, ei nu au de lucru și nu primesc salarii. Investiții nu se fac în sat și nici afaceri private nu sunt. Puținele locuri de muncă sunt la instituțiile de stat și magazine. Fiecare are ceva pe lângă casă, crește, vinde la piață și așa trăiește. Cei mai mulți tinerii din sat merg la muncă în Rusia.
Deși se vede că sărăcia a pus stăpânire peste tot, Tamas și Leila nu se plâng. Au o livadă tânără de alune și speră că în câțiva ani le va aduce venit. Pâmântul mănos și clima caldă favorizează pomii fructiferi, iar ei, spun că de muncă nu se tem. Tamas evită delicat să vorbim despre cum e să trăiești sub luneta rușilor. Este precaut și alege cuvintele. Uneori tace, se face că nu a auzit întrebarea. Ne invită să-i gustăm vinul din anul acesta, care încă fierbe în butoaiele de plastic dintr-o cămară.
Abia în grădină, unde ne arată câte ceva din roada anului acesta, Tamas îmi povestește cu jumătate de voce, apropiindu-se de urechea mea, că în fiecare an au loc incidente cu trupele ruse. Se întâmplă ca unii oameni să dispară, ei sunt răpiți de soldații ruși. Au fost cazuri în care georgienii au fost împușcați.
„Războiul aduce numai moarte, sărăcie și vieți schilodite. Noi știm ce înseamnă războiul”, spune Tamas când vorbim de Ucraina, dar nu vrea să-și spună direct părerea.
În localitatea sa părerile despre ce se întâmplă în Ucraina sunt împărțite, cei mulți sunt de partea Rusiei, pentru că muncesc acolo, de acolo își hrănesc familiile și apoi se informează mai mult de la televiziunile ruse, care emit din teritoriile ocupate. Și sărăcia își spune cuvântul. Când oamenii nu au ce pune copiilor pe masă, nu le arde de politică, spune Tamas.
La întoarcere luăm cu noi de pe drum un bărbat tănâr. El ne spune că merge câteva luni pe an în Rusia, la construcții. Spune că acum e mai bine de trăit în Georgia decât când a fost război și că fără Rusia Georgia nu s-ar descurca.
Gori – orașul unde s-a născut Stalin și presa acaparată de ruși
Când ieșim la traseu, o luăm în partea opusă capitalei, spre orașul Gori, care se află la 82 de km de Tbilisi. Este cunoscut ca și baștina lui Iosif Stalin, Djugashvilli – numele său de familie, fostul dictator rus, care a ordonat uciderea a sute de mii de oameni, inclusiv georgieni. Gori, cu aproape 50 mii de locuitori, este cel mai apropiat oraș georgian de Ossetia de Sud. Orașul a fost bombardat de armata rusă în timpul războiului de 6 zile din august 2008 și chiar ocupat de soldații ruși pentru câteva zile. Cu toate acestea, o bună parte din populația urbei este sub influența propagandei ruse.
Ne oprim lângă Muzeul lui Stalin, care se află chiar în centrul orașului. Discut cu Saba Tsisikașhvili despre situația presei din regiune. Autoritățile locale și o parte bună din presa locală au politici din ce în ce mai pro-rusești, îmi povestește jurnalistul. Este greu să faci presă independentă într-o regiune de la hotar, aproape cu teritoriile ocupate, unde mereu au loc incidente. Cum e să reziste pentru presa independentă și cum e să continui să informezi corect cetățenii, astfel încât ei să poată face diferență dintre informația corectă și dezinformare și propagandă, îl întreb pe Saba Tsisikașhvili.
„Războiul din Ucraina a afectat toți oamenii. Sunt sub influența propagandei ruse, a dezinformării venite de la canalele rusești, canalele osetine. Ei cred că America a început războiul. Și nouă, jurnaliștilor din Gori, ne este foarte greu să muncim. Sunt multe opinii, toate sunt diferite și trebuie să lucrezi în acest mediu.
Nu avem televiziune care să fie în favoarea georgienilor și ne este foarte greu. Dar ne gândim la problemele oamenilor, că au nevoie de ajutorul nostru. Oamenii sunt supuși la multă presiune. Înțeleg că ei locuiesc lângă graniță și este foarte greu. Le este frică de război. Când vorbim despre războiul din Ucraina, ei se gândesc automat la războiul ruso-georgian, sunt îngroziți de el. Mesajele propagandei le inoculează georgienilor că putem fi atrași într-un nou război. Și cei mai mulți se tem, pentru că știu ce înseamnă războiul. Și acesta este unul dintre exemplele simple”, spune jurnalistul.
În Gori, cele câteva televiziuni, publicații tipărite sunt finanțate de stat și din publicitate, care vine de la bussines-ul georgian din Rusia. Presa independentă se descurcă tot mai greu și e în minoritate. Și executivul local creează platforme online, deschide site-uri web, poliția îi favorizează pe jurnaliștii de la instituțiile media de stat, îi ajută să obțină știri exclusive, astfel încât aceștia să fie mai populari decât media independentă. De fapt așa ei încearcă să distrugă mass-media independentă, afirmă Saba.
Discutăm în curtea Muzeului lui Stalin, dictatorul care încă este popular în Gori. Majoritatea georgienilor nu se mândresc deloc cu Stalin, dimpotrivă. Doar locuitorii din Gori sunt mândri de el.
În acest oraș, cu un puternic iz sovietic, îl descoperi pe Stalin peste tot – în magazine de suvenire, în picturi pe magazine, iar până în 2011, o imensă statuie era în fața somptuoasei primării a orașului. Acum singura statuie a lui Stalin se află în curtea muzeului, în schimb, principalul bulevard din oraș care leaga piața centrală de impozantul muzeu continuă să se numească Bulevardul Iosif Vissarionovici Stalin.
Narativul Kremlinului precum că Geogia a început războiul din 2008 este tot mai promovat de Guvernul de la Tbilisi
Narativul Moscovei că Georgia a început războiul din august 2008, după care Rusia a ocupat Osetia de Sud și ulterior a recunoscut-o, este din ce în ce mai des promovat chiar de guvernarea de la Tbilisi. „Guvernul nostru, care e din partea partidului Visul Georgian, susține că Georgia a început acest război. Și mulți oameni cred această narațiune. Mulți cred, de asemenea, că acest război a fost o greșeală. Dar cea mai mare problemă este că guvernul continuă să spună că Georgia a început războiul din 2008, iar aceasta este o mare problemă. Și oamenii cred că guvernul are dreptate.
Greșeala Georgiei a fost că nu a informat rapid și corect despre acel război, iar Rusia a dezinformat puternic opinia internațională. Ucraina, de exemplu, a putut să informeze prompt, să documenteze totul foarte repede, aceleași bombardamente rusești, și să vorbească lumii care este realitatea. Aici totul a fost exact invers. Atunci Rusia a informat în mod special greșit că georgienii bombardau Tskhinvali și probabil că există încă o părere că guvernul georgian a făcut greșeli pentru că nu existau informații oportune.
Problema este că guvernul este reticent în a oferi informații detaliate. Guvernul se comportă ca un propagandist și dezinformator. Nimeni nu este interesat de detalii. Dacă oamenii ar acorda atenție lucrurilor mărunte, probabil că s-ar răzgândi. Conducerea noastră spune că Ucraina are un guvern prost, iar oamenii repetă același lucru. Nu toți cred așa, dar un număr mare de oameni totuși este influențat de această narațiune”, susține jurnalistul georgian.
Scriitoare, refugiată din Osetia de Sud: „Nu știam cine împușcă. De la televiziunile rusești ni se spunea că georgienii trag în noi. Nu știam ce să credem”
Natela Nebieridze are 70 de ani este refugiată din din localitatea Kexvi, aflată la opt km de capitala Osetiei de Sud, Tskhinvali. A fost nevoită să fugă cu familia atunci când s-au început bombardamentele, într-o dimineață de august. Au lăsat o gospodărie frumoasă, o casă cu două niveluri, cu o grădină și livadă de toată frumusețea. Nu s-a mai întors de atunci la locurile de baștină. Regretul cel mare al ei este că a lăsat o bibliotecă cu sute de cărți, adunate în ani de familia ei, unele foarte vechi și prețioase. „Am luat doar o icoană pe care o păstrez”. Rușii care au ocupat localitatea ei, au jefuit casele celor refugiați, apoi le-au dat foc, povestește femeia.
Calvarul prin care a trecut împreună cu cei care se refugiau din calea focului l-a descris în detalii în una din cărțile sale. Natela Nebieridze a scris mai multe cărți despre situația georgienilor și osetinilor, care anterior viețuiau în pace pe aceste teritorii. Ea este o scriitoare cunoscută acum în Georgia.
„Trei zile am fugit prin munți, păduri, râuri. Nu știam ce se întâmplă. Ni s-a spus că armata georgiană împușcă. Așa se transmitea la televiziunile rusești și așa vorbe ajungeau și la noi. Nu aveam altă informație.”, povestește cu lacrimi în ochi scriitoarea. A tot locuit pe la cunoscuți sau persoane care le-au întins o mână de ajutor, până guvernul le-a oferit o locuință cu o cămeruță, în Verkhvebit, un sătuc în apropiere de Tbilisi, construit special pentru refugiații georgieni. Condițiile sunt modeste, mereu e nevoie să repare câte ceva. Soțul a decedat și acum se descurcă cu greu de una singură. Pensia este foarte mică și nu-i ajunge nici măcar pentru medicamente. Usucă fructe și își face de cu vară provizii pentru iarnă.
Scriitoarea urmărește tot ce se întâmplă în Ucraina și retrăește momentele triste prin care a trecut. „Soldații ruși acționează cu aceeași brutalitate, așa cum au procedat și în Osetia. Georgia devine tot mai mult sub influența Rusiei, din care cauză nu înregistrează progrese în dezvoltare. Unde e Rusia nu poți vorbi de prosperitate, de libertăți, pentru că ele nu sunt”, spune Natela Nebieridze.
„În teritoriile ocupate, drepturile georgienilor etnici rămași sunt încălcate, deseori au loc cazuri de răpiri, omoruri. Iar propaganda rusă continuă să inducă în eroare comunitatea mondială. Din păcate în 2008 i-a reușit întrucâtva acest lucru, deși după ceea ce s-a întâmplat și în Ucraina și în Siria și ceea ce se întâmplă în lumea întreagă, liderii occidentali, într-o mare măsură, și-au schimbat optica asupra evenimentelor”.
„Georgienii, știu ce înseamnă războiul și ce este agresiunea rusă. Dacă îmi spunea cineva acum zece ani că guvernarea georgiană va ajunge să fie influențată atât de mult de Rusia, să arate pe față acest lucru, nu credeam. Nu credeam că Georgia se mai poate întoarce din drumul ei firesc, pe care a pornit cu atâta încredere. S-au făcut atâtea reforme bune, care iată că dădeau rezultate și acum ne-am întors în direcție opusă”, susține scriitoarea.
Frontiera cu Federația Rusă
Drumul către frontiera cu Federația Rusă, la Punctul grăniceresc de control Lars Larsi este încărcat pe zeci de kilomentri cu autocamioane mari cu marfă. Cele mai multe au numere de înmatriculare din Armenia, Turcia și Georgia. Se pare că interdicțiile impuse la nivel internațional Rusiei pentru agresiunea militară asupra Ucrainei aici nu funcționează.
În punctul de trecere care se află în munții Kazbegi este foarte frig, mult sub temperatura medie din regiune. Aceasta din cauză că e o trecătoare îngustă între doi munți.
În septembrie 2022, acest punct de trecere a hotarului a fost luat cu asalt de rușii care fugeau de mobilizare la război. Șirul de mașini cu numere rusești care intrau în Georgia se întindea pe o rază de 40 de kilometri. Acum în acest punct de trecere a hotarului e liniște. O femeie cu un copil vine din Rusia ca să meargă la un spital în Georgia. Locuiește de mulți ani în Rusia, în orașul Vladicavkaz.
„Serviciile medicale în Georgia sunt de calitate și noi venim aici, că avem cetățenie georgiană”, îmi spune femeia. Când o întreb ce crede despre războiul dus de ruși în Ucraina, se grăbește să plece, fără să-mi răspundă. Un bărbat în vârstă își așteaptă nepoata din Rusia, care urmează să înceapă studiile la o universitate din Tbilisi. Trei nepoți au revenit din Rusia în Georgia chiar de la începutul agresiunii în Ucraina. Nu a vrut să-i lase să fie mobilizați la război. Acum toți trei lucrează în Georgia, îmi spune bărbatul.
De partea cealaltă a hotarului, în Rusia, e Republica autonomă Osetia de Nord. După ce exodul bărbaților ruși incorporabili spre Georgia a crescut considerabil, autoritățile ruse din Osetia de Nord au impus limite automobilelor venind din alte părți ale Rusiei și verificări dacă numele bărbaților care vor să plece din țară se regăsesc în listele de mobilizare. Aceste restricții au redus numărul celor care intră prin acest punct de trecerea al frontierei în Georgia, îmi spune un politist de frontieră georgian, care refuză să se prezinte. „Nu am voie să fac declarații la presă. Vorbiți cu șefii mei”.
Orașul cel mai apropiat de frontiera cu Rusia în această regiune este Stepantsminda.
Începând din primăvară și până dă zăpada, orașul e plin de turiști. Se fac drumeții prin munții Kazbegi și la mănăstirile renumite din regiune. Iarna condițiile de trai aici sunt rigide. Turiști aproape că nu vin, cum dau frigurile, ne spune Tamara, o tânără de 24 de ani, care după ce a absolvit facultatea a revenit la baștină. Ea lucrează în calitate de recepționeră la un hotel din Stepantsminda, care este o afacere de familie.
De la începutul războiului în Ucraina hotelurile din oraș s-au umplut cu persoane din Rusia. Drept urmare, prețurile s-au triplat nu numai la cazare în hoteluri, ci și la imobile, la produse alimentare și la materiale de construcție. Și asta continuă și acum, precizează tânăra. Ei îi este milă de tinerii care sunt nevoiți să fugă din țara lor, ca să nu fie înrolați la război. Dar se gândește cu tristețe la tinerii care, în Ucraina, își pierd viața, luptând cu ocupanții ruși.
„Georgienii tot au trecut prin război și nu vrem să se repete. Guvernarea ne spune că dacă Georgia va susține Ucraina, riscăm să avem și noi război și georgienii se tem de asta”. Puțini tineri revin în oraș după studii, pentru că nu prea sunt locuri de muncă bine plătite și viața e totuși grea.
Narativele propagandei ruse: Biserica în topul propagandiștilor
Biserica Ortodoxă Georgiană este cea mai influentă forță conservatoare din țară – anti-gay, antidrog și, după cum se pare, echivocă în ceea ce privește războiul din Ucraina. Biserica se găsește adesea în pas cu partidul de guvernământ din Georgia.
Presa georgiană titra recent că „în Georgia, dacă vrei să auzi punctul de vedere al partidului de la guvernare, mergi la biserică”. Fețele bisericești, ca și politicienii pro-ruși, merg frecvent în Rusia, apoi revin și promovează narative în favoarea Moscovei. Aceeși situație este atestată și în Republica Moldova. Într-o anchetă anterioară, realiazată de jurnaliști de la portalul www.anticoruptie.md și jurnaliști din Georgia arătam similititudinile mesajelor propagandistice difuzate de reprezentanți ai Partidului Socialist din Moldova cu cele ale propagandiștilor de la Tbilisi.
În dimineața zilei de 24 octombrie 2024, cu două zile înaintea alegerilor parlamentare din Georgia, oficiali ai Serviciului de Investigații al Ministerului de Finanțe au percheziționat casele a doi membri ai Laboratorului de Cercetare Criminală Digitală al Consiliului Atlantic din Tbilisi. Unul dintre cei doi, Eto Buziashvili, publicase cu o zi mai devreme o analiză în care detalia numeroasele moduri în care Rusia se amestecă în scrutinul electoral, care ar putea, după cum notează tânăra analistă, „să determine viitorul Georgiei”.
Analiza făcută de Eto Buziashvili arăta că retorica de învinovățire a Occidentului s-a intensificat la începutul anului 2024, când Visul Georgian a reintrodus și adoptat o lege a agenților străini în stil rusesc, o lege pe care UE a condamnat-o ca fiind „incompatibilă cu valorile și standardele UE”. Legea a fost adoptată pentru a viza organizațiile neguvernamentale și media finanțate de Occident, etichetându-le drept agenți străini. Această mișcare, în opinia mai multor analiști, suprimă societatea civilă și pune bazele unei narațiuni anti-occidentale mai puternice în țară. Narațiunea anti-occidentală difuzată masiv pe diferite platforme a urmărit să manipuleze și să influențeze alegătorii.
„Occidentul atrage Georgia în război, dar Visul Georgian se opune pentru a menține pacea” – este unul dintre narativele antieuropene cel mai des promovate în mesajele politicienilor georgieni alfați la putere. Partidul de guvernământ a introdus această narațiune la scurt timp după invazia pe scară largă de către Rusia a Ucrainei, Visul Georgian dând vina pentru război pe Ucraina și aliații săi occidentali. Partidul de guvernământ a încadrat Occidentul drept un „partid de război global” care încearcă să deschidă un „al doilea front [de război]” în Georgia, împreună cu Ucraina. Făcând acest lucru, partidul de guvernământ le-a prezentat alegătorilor o alegere falsă: pacea cu Rusia sub Visul Georgiei sau războiul adus de Occident. Acest mesaj a escaladat pe 26 septembrie, când partidul a instalat bannere în Tbilisi, comparând orașele ucrainene bombardate cu orașele „pașnice” din Georgia.
„Statele Unite organizează proteste în ziua alegerilor pentru a răsturna Visul Georgian” – este un alt narativ promovat masiv în campania electorală din toamna acestui an. Pentru a delegitima în mod preventiv orice proteste care ar putea apărea ca răspuns la frauda electorală percepută, partidul de guvernământ susține că Statele Unite orchestrează demonstrații în ziua alegerilor. Prin încadrarea oricăror proteste autentice pro-democrație ca parte a unei lovituri de stat sau a unei tentative de revoluție susținute de Occident, Visul Geogian își propune să discrediteze aceste mișcări și să justifice orice potențiale represiuni. Acest lucru reflectă narațiunile rusești de lungă durată care prezintă guvernele occidentale ca organizatori de lovituri de stat și revoluții – o tactică a Kremlinului folosită pentru a discredita protestele democrației la nivel global.
„Visul georgian poate face o înțelegere cu Rusia pentru a recupera regiunile georgiane ocupate de ruși” – o a treia narațiune care sugerează că nu Rusia, ci mai degrabă partidul de guvernământ anterior al Georgiei – cu sprijin occidental – a inițiat războiul din 2008 împotriva Rusiei. Visul Georgian implică faptul că aprofundarea relațiilor sale cu Moscova va produce rezultate tangibile, cum ar fi reintegrarea regiunilor ocupate ale Georgiei, dar numai dacă partidul își va asigura un sprijin copleșitor la alegerile parlamentare. În septembrie, fondatorul Visului Georgian, Bidzina Ivanishvili, a sugerat chiar că georgienii ar trebui să-și ceară scuze pentru începutul războiului din 2008.
Visul Georgian pare să fi promovat, de asemenea, aceste narațiuni într-un mod ascuns pentru a induce în eroare cetățenii georgieni, menționează Eto Buziashvili, precizând că la începutul anului 2023, de exemplu, compania-mamă a Facebook, Meta, a eliminat o rețea de sute de conturi de Facebook legate de guvernul condus de Visul Georgian. Nici aceasta nu este prima dată când Meta dezvăluie și deplatformează astfel de eforturi ale partidului de a înșela alegătorii.
Helen Khoshtaria: „Moldova este avansată pe calea integrării europene și trebuie să continue această cale”
Helen Khoshtaria este o politiciană georgiană, a fost deputată în Parlamentul de la Tbilisi din partea Mișcării pentru Libertate – Georgia Europeană. M-am întâlnit cu ea și când era deputată, dar ne-am revăzut, la Tbilisi, la sfârșitul anului trecut, înainte ca Georgia să obțină statut de țară candidată pentru integrarea în Uniunea Europeană. Am discutat despre situația țărilor noastre, reforme, cum să mențină Georgia și Moldova cursul democratic, să nu se abată de la reformele pornite.
„Trebuie să învâțăm lecția că democrația poate fi pierdută. Nu putem fi siguri că schimbarea unei guvernări ne va asigura o democrație deplină și asta e de ajuns. În situația țărilor noastre, Moldova și Georgia, care au foarte mulți dușmani ai democrației, independenței, trebuie să înțelegem că pentru libertate și democrație trebuie să se lucreze în fiecare zi, trebuie să păstrăm acest curs democratic, noi, cei din interior, că n-o să facă acest lucru în locul nostru cineva din afară. În primul rând trebuie efectuatre reformele care vor asigura din punct de vedere sistemic democrația. Lupta cu corupția și reforma justiției – sunt ceel mai importante reforme, care să devină un garant puternic al democrației.
Nu trebuie de făcut niciun fel de compromisuri, înțelegeri cu oligarhii, pentru că o să ne coste scump mai târziu. Asta s-a întâmplat când puterile mari l-au tolerat pe Plahotniuc sau pe Ivanișvili”, spune Helen Khoshtaria. „Alegerile libere. Dacă lucrează doar alegerile libere, șansele că puterea va ajunge din nou nedemocratică sunt mai mici”.
O temă aparte a discuției noastre a fost modul în care funcționează propaganda rusă și dezinformarea în Georgia, mai cu seamă după și ce ar trebui făcut la nivel de politică, precum și la nivel societal, pentru a face diferența între informațiile corecte și manipulative. Ea spune că propaganda rusă este utilizată în mod strategic pentru a bloca independența deplină a statelor post-sovietice și dezvoltarea lor, precum Georgia, Moldova și Ucraina.
„Propaganda nu este doar un război informațional, ci este un complex de strategii ale războiului hibrid menit să fragiliteze democrația. Aceasta, mai ales în contextul războiului din Ucraina, a devenit o problemă serioasă, pe care nu trebuie să o neglijăm. Trebuie să evaluaăm riscurile reale ale propagandei pentru democrația statului și în acest sens să se lucrăm conceptual”, mai spune politiciana georgiană. Vedeți în continuare întreaga discuție în format video:
Continuare a materialului în zilele următoare.
În acest material vom vorbi despre cum sub influența Rusiei a fost blocată construcția unui port strategic la Marea Neagră în localitatea Anaclia, la hotar cu Abhazia, regiune aflată sub ocupație rusă, despre refugiații din Abhazia, care, după 1993 când au trebuit să fugă din calea războiului nu au mai revenit la baștină. Și despre cum în teritoriile ocupate rușii modifică mereu linia de demarcație, în ultimii zece ani ocupând teritorii echivalente cu suprafața celui de al doilea ca mărime oraș din Georgia, Kutaisi. .
Investigație realizată de jurnalista Cornelia Cozonac, președinta Centrului de Investigații Jurnalistice (Republica Moldova) și publicată, inițial, pe Anticoruptie.md
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară