În aceste zile tulburi, am vrut să discutăm cu oameni rezonabili, oameni care fac efortul să fie lucizi, care să ne amintească cine suntem noi, de fapt. În aceste zile, numele lui Dumnezeu e rostit obscen de frecvent într-un mediu politic imund, cu intenția de a obține puterea. Și atunci l-am contactat pe Vasile Bănescu, pe care nu dorim să-l prezentăm prin prisma funcției lui vremelnice, ci prin prisma rolului său de intelectual apropiat de Biserică, de om treaz care vede și chiar spune ce vede.
Ascensiunea lui Călin Georgescu s-a făcut și cu ajutorul Bisericii. Avem date în acest sens și chiar și niște articole deja publicate pe subiect. Ca atare, am vrut să înțelegem de unde a venit chimia aceasta dintre oamenii Bisericii și un personaj care vede în Mareșalul Antonescu un reper moral. Așa că am purtat o discuție sinceră pe tema aceasta, dar am intrat un pic și în zona unei dileme mai vechi: câtă credință are, de fapt, politicianul care îl poartă pe Dumnezeu pe buze în campanie electorală? Răspunsul îl veți găsi în acest interviu, acordat nouă, în exclusivitate.
Reporter: Aș vrea să îmi spuneți cum ați perceput în primă fază ascensiunea unui personaj care a trecut pe sub radar către un nivel de popularitate greu de anticipat?
Vasile Bănescu: Ca aproape oricine dintre cei pe care îi cunoaștem noi, cei care vorbim cu luciditate și cu nuanțe, am perceput cu maximă surpriză, ulterior aproape cu șoc, să văd în prim plan pe cineva despre care doar vag auzisem și care era legat de un partid parlamentar care mimează conservatorismul, dar dincolo de asta, personajul despre care vorbim este cineva care a navigat într-o zonă obscură, într-o zonă invizibilă mass-mediei mainstream, într-un mediu virtual, așa cum s-a întâmplat și acum câțiva ani, când a apărut tot surprinzător, tot șocant pentru cei care urmăreau evoluțiile electorale, un partid din care chiar persoana respectivă a făcut parte. Așadar, am trăit o mare surpriză urmată de o îngrijorare și cred că despre această îngrijorare putem vorbi în continuare, pentru că are legătură cu faptul că o persoană care își dorește prima poziție într-un stat democratic vorbește despre lucruri contrarii poziționării propriului stat. Asta mă surprinde în continuare la anumite site-uri și posturi de televiziune care promovează la lumina poziții total contrare statului în care ele funcționează. Când apare o astfel de persoană care vrea să reprezinte statul român are susținerea unor oameni care nu înțeleg ansamblul, atunci îngrijorarea se justifică. Să spui că nu există nimeni altcineva în preocupările tale decât România, putem înțelege. Dar până la un punct. A sublinia că nu contează altceva, ca și cum România ar fi o insulă care levitează pe deasupra lumii, ca și cum România ar putea trăi autarhic, ca și cum am putea trăi insular, a submina legăturile României cu Europa, amenințată acum de o Rusie în plină expansiune și în plin război cu un stat suveran pe care l-a invadat, atunci apar la lumină elemente care ne îngrijorează. Pentru că ne punem întrebarea: ce decizii ar putea lua cineva care vorbește atât de criptic, uneori atât de direct despre lucruri șocante, în așa fel încât să ne protejeze pe noi toți? Nu doar pe unii.
Reporter: Dumneavoastră sunteți un intelectual care citește mult. Ca atare, întrebarea mea e un pic mai neortodoxă. Dacă ar trebui să îl descrieți pe Călin Georgescu ca pe un personaj de roman, în ce termeni ați face-o?
Vasile Bănescu: Am și folosit anterior cuvântul “personaj” pentru că acest domn pare a veni spre noi dintr-o zonă a unei literaturi din anii 30. Nu întâmplător fac această trimitere, de vreme ce domnia sa se reclama de la niște persoane care au marcat anii 30 și 40 ai secolului trecut. Este un personaj învăluit într-o aura foarte subțire de mister, vorbește sapiențial, are un fals aer sapiențial. Mie, personal, îmi sunt suspecți toți cei care vorbesc în citate. Așadar persoanele care se revendică mai mult de la alții, neputând să dezvolte coerent cu propria lor minte un plan, o strategie, astfel de persoane nu pot inspira, în mod normal, încredere. Cu toate astea vorbim de un paradox: persoana respectivă a primit milioane de voturi. Asta arată că există milioane de oameni vulnerabili din toate punctele de vedere, care suferă, care au plecat în străinătate, care muncesc acolo, oameni care n-au o vină, pentru că, la rândul lor, au fost victimele unui sistem de educație degradat, aproape păstorit de așa-ziși experți care și-au făcut loc în învățământ, de oameni fără competențe reale. Așadar nu e un secret pentru nimeni ca degringolada din învățământul românesc are ca efect apariția unei generații de electori care nu pot distinge foarte bine între mitologie și realitate, care nu pot să discearnă între un om cu adevărat cult și un om care doar face trimiteri prin citate la scriitori pe care mă îndoiesc că i-ar fi citit, pentru că altfel ar gândi mult mai coerent. Realitatea e una complexă. Ce putem face? Cred că trebuie să facem apel la luciditate. Eu, personal, o fac tot timpul. Mi se pare o virtute civică esențială astăzi.
Reporter: Mă bucur că ați ajuns la eduație, și tocmai de asta voiam să vă întreb dacă cumva am eșuat ca țară să explicăm oamenilor ce e un legionar?
Vasile Bănescu: Mă feresc de formularea “am eșuat ca țară”. Eu sper că nu vom eșua. Această amenințare rămâne mereu într-un orizont, însă un legionar astăzi e o caricatură. Și cuvântul ăsta, deși pare dur, nu este. Am cunoscut persoane care se mai revendică încă de la o așa zisă înțelepciune mistică, care a fost ulterior politizată, înarmată și criminală. Eu zic că se știu destul de multe despre mișcarea legionară. Bineînțeles, că această mișcare legionară a avut initial un aer vitalist în epocă, exprima un fel de duh european al vremii, ceea ce explică și de ce personalități majore ale culturii române au aderat inițial la această mișcare, care promitea un tip de însănătoșire social. Dar ce trebuie să știe astăzi oamenii e că un legionar era cineva perfect înregimentat în slujba unei ideologii cu iz și conținut fascist. O ideologie care a pus mâna pe revolver. Un legionar era un om care, odată înregimentat, nu mai gândea cu mintea lui. Era un om transformat într-un rinocer, cum spunea Eugen Ionescu și piesa Rinocerii a lui Eugen Ionescu e o piesă care denunță înregimentarea legionară. Nu se pune astăzi problema să ne întâlnim cu oameni înarmați pe stradă, dar cu oameni cu mintea înarmată cu false argumente, care în mod nociv critică lucrurile care ne fac bine, ne întâlnim. Dar trebuie spus că o decuplare a României de la mecanismele europene ar trimite România în zona de influență rusă, într-o zonă a sărăcirii galopante și ar trimite acasă milioane de români care nu și-ar mai găsi un rost profesional în Europa.
Reporter: Ați observat că în discursurile domnului Georgescu apare foarte des Dumnezeu. Dumneavoastră, fiind un om al Bisericii, apropiat de Dumnezeu, cum vedeți această invocare constantă a lui Dumnezeu în discursul politic?
Vasile Bănescu: Cine îl invocă pe Dumnezeu în calitate de politician la un microfon sau într-o filmare îmi devine suspect. Dumnezeu este invocat de Biserică și în Biserică în cadru liturgic precis. Slujbele bisericii sunt invocări ale lui Dumnezeu cu un sens și cu un rost. Cei care îl au pe Dumnezeu prin toate buzunarele și întotdeauna pe buze și fac paradă cu credința lor ratează întâlnirea cu Dumnezeu. Dumnezeu este oaspetele tăcerii, după cum s-a mai spus. Cristos însuși pledează permanent pentru discreție, care e derivatul latinesc al discernământului. În toată Biblia sunt menționate trimiteri la acest lucru: nu pe buzele omului trebuie să fie Dumnezeu, ci în inima lui. Așa cum știți, toți politicienii români din ultimii ani care au făcut paradă cu Dumnezeu, care și-au tapetat birourile cu icoane și au ajuns să fie urmăriți de poliție prin lume, pentru că au fugit de judecata la care trebuiau să meargă în România, au probat doar un exces vizual și verbal religios, care ascunde ceva găunos. Un om credincios nu vrea să epateze, nu vrea să impresioneze pe nimeni cu credința lui. Hristos nu este un politician cu care să defilezi, Hristos nu e agent electoral și atunci când vedem oameni care defilează cu Dumnezeu ca agent electoral, să fim siguri că acești oameni nu sunt situați în zona autenticității religioase. Faptul că nu înțelege aceste lucruri, faptul că este înconjurat și promovat de oameni din zona conspiraționismului letal arată că un astfel de domn nu cred că coincide cu ceea ce ar trebui să fie un om lucid, un om realist, un om racordat benefic la realitățile europene, așa cum arată ele astăzi. Nimeni nu spune că în Europa curge lapte și miere, dar cred că non-atașamentul său față de valorile europene poate duce România, pur și simplu, într-un colaps. Autarhismul este calea spre colaps. A pleda pentru împrietenirea cu adversarul agresor al Europei mi se pare un lucru descalificant.
Reporter: Și n-aș vrea să evit o întrebare, e ultima. Domnul Georgescu își face de multă vreme campanie în biserici, avem informații cum că asta se întâmplă, de asemenea, ține predici în niște biserici și aș vrea să te întreb oare ce se întâmplă cu oamenii din zona Bisericii de sunt atrași de Georgescu? De unde vine chimia asta?
Vasile Bănescu: Această chimie, în primul rând, se înfiripă într-o zonă de alb și negru. Foarte mulți clerici consideră că, dacă apare un candidat care vorbește despre Dumnezeu, care mimează atașamentul față de credință, de biserică și își presară discursul electoral cu acești termeni, acești clerici consideră că acesta este aliatul Bisericii. Este sprijinitorul Bisericii întru totul și întru toate. Aici este eroarea lor. Pentru că un președinte al României poate fi credincios și credința e un plus, dar poate fi un om credincios și tăcut, care nu vorbește lucrurile acestea, și cu atât mai bine, adaug eu, sau poate fi un om din societatea civilă care nu are o aderență pulsională la aceste lucruri. Asta nu-l face un politician rău, doar pentru că nu-și afișează credința. Dar incultura, pe care eu am taxat-o tot timpul, pentru că eu cred că un cleric trebuie să fie un om cultivat și adecvat la societatea în care își face misiunea, e o problemă. Și raportarea la Europa în mediul monastic e o mare problemă. Eu cunosc multe persoane din zona monahismului care consideră că Europa e Sodoma și Gomora și care văd în Moscova o a treia Romă și în Rusia o țară creștină prin excelență și noi știm bine cum arată, de fapt, creștinismul în Rusia. În momentul acesta, despre Rusia nu mai poate nimeni să spună că e o țară creștină dacă, cu acord public, instrumentalizează biserica și o face părtașă la un genocid al unui alt stat. Cum împaci aceste lucruri: binecuvântarea rachetelor, binecuvântarea armelor de distrugere în masă. Tu, cu crucea pe care o ai în mână, să binecuvântezi crima. Cum împaci asta cu miezul creștinismului, cu ortodoxia?
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
