Modul în care am descoperit afacerile medicului-preot Ștefan Mindea Alexa a fost surprinzător. Pe de o parte, părea puțin probabil ca un personaj cu o educație și o expertiză impresionată să se aplece către practici care golesc în mod nejustificat buzunarele bolnavilor, pe de altă parte, părea straniu faptul că instituții medicale precum Spitalul Heka sau Regina Maria ar pune asupra lui o cupolă de credibilitate, fără să-l fi verificat în prealabil. De aceea, ancheta jurnalistică publicată pe 1 februarie a durat destul de mult, pentru că a necesitat verificări amănunțite ale afacerilor lui cu dispozitive medicale. Când am încheiat verificările, am crezut că avem de-a face cu o practică înșelătoare și cu un branding extrem de bun. Și cam atât.
Numai că nu mică mi-a fost mirarea să constat, după publicarea anchetei inițiale, că existau și alte cazuri. Cazuri în care n-a mai fost vorba doar despre bani. Ci despre tragedii uriașe. Cazuri în care alți medici s-au pronunțat în direcția unui malpraxis. Cazuri în care banii obținuți astfel s-au dus în fundația mănăstirii unde medicul a devenit preot, cu binecuvântarea lui Teodosie. Cazuri în care preotul Mindea a mințit, în calitate de medic, pentru a lua bani din asigurări medicale din alte state.
Ce veți citi în următoarele rânduri este, în mare parte, greu de suportat. Sunt tragedii pe care acest medic le-a produs, fără a-și asuma consecințe de vreun fel, sunt drame de care s-a spălat pe mâini, în stilul lui Pilat din Pont.
Veți găsi în cele ce urmează mărturii ale unor oameni care poartă acum dispozitive implantate în locuri greșite, prinse în șuruburi, mărturii ale unor oameni care s-au trezit că le-au dispărut din fondul de asigurare medicală sume uriașe după colaborarea cu Mindea și veți găsi mărturiile urmașilor unor pacienți care, după intervenția lui Mindea, au plecat dintre noi…
Am contactat, de această dată, și medici. Colegi de-ai lui Mindea. Care ne spun, de exemplu, că la Spitalul Județean din Constanța ajung frecvent rateurile lui, pe care medicii de acolo trebuie să le rezolve, fiind multe cazuri grave, cu artere ciupite, cu hemoragii interne, situații de care Mindea nu răspunde în niciun fel.
Și toate acestea se întâmplă într-o țară în care nu există o lege a malpraxisului, în care pacientul nu are niciodată dreptate și în care medicii se susțin unii pe alții, indiferent de situație. Și mai avem un cult al doctorului-preot, promovat intens în spațiul public, astfel încât foarte mulți oameni s-au lăsat seduși de o poveste, uitând că întotdeauna, când ceva pare prea frumos să fie adevărat, de obicei, nu e…
Și totuși, în această OMERTA am găsit locuri vulnerabile din care am rupt mărturii foarte interesante, despre care ar fi bine să se pronunțe totuși, la un moment dat, și altă instanță decât opinia publică. Citiți cu grijă cele ce urmează, căci nu va fi ușor deloc!
Implantul înșurubat în locul greșit
Liliana Popescu are numai 41 de ani și e din Brăila. Undeva, pe la finalul anului 2022, problemele pe care le avea la coloană, pentru care suferise deja o intervenție în 2011 la Spitalul Bagdasar Arseni, au revenit puternic. Și-a făcut atunci un RMN la Brăila, de unde rezulta, în interpretarea medicului radiolog de acolo, că problema era serioasă și că ar fi fost cazul probabil de o nouă intervenție chirurgicală. Locul problemei era clar specificat și nu existau dubii asupra acestui aspect.
În acea perioadă, Liliana a aflat de Mindea.
“Am aflat de dumnealui de la cunoștințe, de pe internet, am văzut filmulețe pe YouTube, am citit recenziile acelea foarte multe, cred că erau peste o mie la momentul respectiv. Majoritatea pozitive. Am luat decizia să-i trimit imagistica. Am primit un răspuns pe email, că ar fi necesar un consult chirurgical. Problema mea era la L4, L5, problemă destul de gravă, care necesita intervenție rapidă, pentru a nu rămâne cu sechele permanente.” – își amintește ea, în exclusivitate, pentru Media Quality și Investigatoria.
Așa a început totul. În urma consultației despre care Liliana își amintește că a fost efectuată cumva pe repede înainte, Ștefan Mindea i-a recomandat o intervenție chirurgicală non-invazivă, care ar fi trebuit să dureze maxim o oră, în cadrul căreia i se va implanta un dispozitiv medical, care i-ar fi rezolvat definitiv toate problemele. Apoi a venit vorba de bani.
“Prezentarea a fost foarte frumoasă: mi-a zis că va dura maxim o oră (a durat trei), că va implanta un dispozitiv. Inițial mi-a prezentat trei variante: varianta de 7.000 euro, varianta de 11.000 euro și varianta de 15.500 euro. Mi-a explicat că cea mai bună variantă pentru mine ar fi varianta cea mai scumpă, de 15.500, constând într-o proteză foarte performantă, care imită foarte bine discul. Și am decis că voi face intervenția. Am primit factura proformă, am achitat suma de 837 de milioane, factura era pe o firmă americană (American Neurosurgery Clinic), am fost programată, am ajuns la Constanța, unde nu s-a mai efectuat niciun alt RMN.
Am mers la clinica Regina Maria, unde mi-au făcut infiltrații înainte de operație.”
Pe data de 10 ianuarie a avut loc intervenția și, o zi mai târziu, Liliana era externată cu succes. Ce urmează, însă, e absolut uluitor:
“Domnul doctor a spus că totul a decurs normal, chiar foarte bine și am primit biletul de externare și recomandările post-operatorii.
Și am venit acasă, am urmat tratamentul cu analgezice și durerile continuau. Nu simțeam nicio ameliorare. Dar vreau să menționez că eu n-am vorbit niciodată cu domnul doctor la telefon sau prin mesaje, ci doar prin asistenții lui, Petronela, Cristi sau alte persoane.
Urma să merg la începutul lunii februarie la o primă infiltrație. Dar eu nu m-am simțit bine ulterior și am mers la infiltrații lunar la Regina Maria. N-am primit niciodată informații legate despre ce conțineau acele infiltrații, cu toate că am tot cerut. M-am gândit că poate specifică în factură, așa că am cerut, pe lângă bonul fiscal, și factura la ultimele infiltrații. Nu era specificat nimic. Sumele variau între 2000 și 3000 lei. Nu știu dacă acele infiltrații chiar se făceau sub ghidaj CT, era acel CT care funcționa 3 secunde înainte de infiltrație, eu mai făcusem infiltrații sub ghidaj CT, dar nu era la fel, era mult mai amplu procesul și mai de durată în alte locuri. Aici dura 2 minute, pacienții erau pe hol cu sutele, așteptau. Se intra continuu, un pacient era pe pat, celălalt deja prezenta documentele. Și primeau toți aceeași scrisoare medicală, cu aceleași recomandări și aceleași exerciții. Era ceva standard.”, își mai amintește fosta pacientă a lui Ștefan Mindea.
Dar timpul trecea și pacienta nu se mai recupera, ba dimpotrivă, durerile continuau și erau tot mai greu de suportat.
A încercat să facă exercițiile recomandate pe site-ul lui Mindea în vederea recuperării, s-a simțit și mai rău. Motiv pentru care pacienta a solicitat un nou RMN.
Mindea, însă, i-a spus să aibă răbdare, că uneori recuperarea e mai de durată și asta nu înseamnă că a mers ceva prost în operație.
De trei luni, pacienta lua continuu analgezice și antiinflamatoare ca să poată să funcționeze parțial. Așa că a decis să facă, din proprie inițiativă, un nou RMN, pe care l-a trimis la Mindea, prin asistenta Petronela. Răspunsul a fost acela că totul e ok.
Radiologul care îi analizase RMN-ul îi spusese, însă, cu totul altceva: că acolo apărea hernie de disc. Așa au început căutările pacientei și vizitele la alți medici. Unde a fost primită într-un fel pe care nu dorim să-l catalogăm, dar care, ca potențiali pacienți ai unor astfel de personaje, ne sperie chiar și pe noi:
“Am mers la un alt medic din București, care nici nu dorea să mă primească la început. Am întrebat asistenta de ce nu vrea să mă primească și a zis că nu e corect ca un alt medic să repare ce a greșit altcineva. Până la urmă, m-a primit. N-a durat consultul 5 minute și a zis că cea mai bună îndrumare e la medicul care m-a operat. Am mers la un alt medic la Spitalul Militar și atunci am înțeles că ar fi o problemă și că în cazul meu era vorba despre malpraxis.”
“Suntem cei mai buni mecanici, dar dacă vine BMW la reprezentanța Mercedes, nu putem ajuta”
Pentru că Liliana avea RMN-ul anterior operației la Mindea și RMN-ul ulterior intervenției la el, medicul de la Spitalul Militar le-a pus pe cele două cap la cap și a constatat că implantul înșurubat în coloana femeii era amplasat în alt loc decât acela în care ar fi trebuit să fie.
“Medicul mi-a zis că din primul CD nu rezulta că problema era acolo unde a intervenit Mindea. Adică la L5 S1. Acolo nu era de operat. Problema era, de fapt, la L4 L5. A zis că nu mă poate ajuta, pentru că nu cunoaște implantul, nu cunoaște exact tipul de șuruburi. A zis: “Suntem cei mai buni mecanici, dar dacă vine BMW la reprezentanța Mercedes, nu putem ajuta”. Și am înțeles ce vrea să zică. Mi-a zis să găsesc o soluție tot cu Mindea. Atunci mi-am dat seama că e problemă. Inițial, am căutat mail-ul în care domnul doctor mi-a răspuns la prima mea solicitare, când i-am transmis RMN-ul inițial. În primul email, domnul doctor spunea că problema era a L4 L5. Biletul de externare este la L5 S1. I-am scris. De atunci nu am mai primit niciun răspuns. La un moment dat i-am trimis un mesaj doamnei Petronela să revizuiască cumva cazul, că am sesizat că la primul consult, cel online, domnul doctor a constatat problema corect. Mi s-a spus că e posibil să fie o greșeală de tipar. I-am zis că vreau să vorbesc cu domnul doctor, mi-a zis că nu poate, dar să-i transmit un email.”
Povestea Lilianei nu s-a încheiat și e puțin probabil să se încheie simplu. Ea are acum înșurubată în coloană o proteză cu zimți care prind cumva discul intervertebral. O proteză pe care nu prea sunt șanse s-o mai poată scoate cineva. Numai un medic din Iași i-a vorbit despre perspectiva frezării ei, pentru a mai diminua din presiunea creată. Dar Liliana n-a mai sunat nici la medicul acela. Acum îi e, pur și simplu, foarte frică. Și o doare în fiecare zi.
“Administrez în continuare zilnic analgezice. La Constanța nu am mai luat legătura cu nimeni, de când nu mi s-a mai răspuns și acum încerc să rezolv o rezolvare pe partea medicală. Vreau să știe și alți pacienți, că review-urile acelea eu le-am citit, dar alea nu știu cum le obține. De exemplu, la mine, după operație, cred că era ora 18.00, eram încă sub efectul anesteziei și eram în camera de spital cu încă o doamnă. Și domnul Cristi, care pare să fie responsabil de facturi, a venit în salon și a rugat-o pe doamna aceea să-i dea telefonul, că l-ar ajuta pe domnul doctor să-I lase o recenzie pozitivă. Eu am văzut asta cu ochii mei, nu mint, nu exagerez cu nimic. Cred că omit multe informații.
Și da, a mai fost ceva ce m-a pus pe gânduri: că trebuie să decizi ce faci cu intervenția la momentul consultului. Mi s-a părut că decizia trebuie luată la momentul consultului. În plus, mi s-a părut ciudat să mă întrebe dacă e vreun aparținător, detalii legate de viața personală. Când am plecat după primul consult, nu luasem decizia de a face intervenția, pentru că nu eram sigură că voi putea plăti. După câteva zile, când am sunat, îmi tot spunea la telefon să nu confund euro cu lei. Și apoi totul a decurs foarte rapid.”
Liliana trăiește, la cei 41 de ani ai ei, în durere și frică. Nu se poate pensiona, dar nici nu poate funcționa. Și are un copil de crescut. Și o proteză înșurubată într-un loc greșit în coloana vertebală pe care nimeni nu pare să știe cum s-o scoată.
“Pentru mine e o dramă. E o traumă. Sunt în depresie acum. Fizic trăiesc cu dureri de atâta vreme. Calitatea vieții a scăzut foarte mult. Acum nu mai reușesc să fac nici măcar jumătate din treburile casnice, viața mi s-a limitat foarte mult. Lucrez cu program redus. Situația financiară nu-mi permite să mă pensionez. Am făcut eforturi inumane pentru a strânge un milliard, în condițiile în care salariul meu e unul decent. Sunt mamă singură, cu un copil. M-au ajutat părinții, prietenii, colegii de serviciu. S-a făcut o chetă, am făcut împrumut la bancă pentru a strânge banii pentru Mindea. Ca să ajung într-o situație fără ieșire…”
Asigurarea americană
Ștefan Mindea pare om bun. Vorbește frumos, e carismatic și are telefon cu butoane. Uneori, din considerente numai de el știute, te pune să-ți lași telefonul la un asistent. Apoi îți spune deschis cum vrea să facă bani de pe urma ta. Și cum va dona acei bani sfintei biserici a Bunului Dumnezeu, care le vede și le judecă pe toate, mai presus de ce fac oamenii.
Banii sunt un instrument. Pentru fiecare dintre noi. Dar pentru Mindea banii par a fi instrumentul prin care se apropie de oamenii bisericii și de mediul politic al locului în care a ales să practice o meserie nobilă, dacă ar fi abordată cu atenție și responsabilitate. Și pentru bani e dispus să facă chiar mai mult decât să vândă membrane biologice resorbabile de 200 de lei cu 4000 de euro, ci chiar să mintă pentru a lua sume uriașe din asigurări de sănătate din străinătate. Și despre asta e povestea lui Marius Mariș. Care locuiește de ani buni în Florida, SUA.
Problemele lui Marius Mariș au început prin 2018, când, aflându-se cu munca la New York, a ajuns la urgențe pentru că nu-și mai simțea partea stângă a corpului.
Timp de o săptămână a fost internat într-un spital din Long Island și, la finalul investigațiilor, s-a concluzionat că e vorba de o compresie. Dar, pentru că sistemul medical din Statele Unite e diferit de cel de la noi, Marius Mariș a fost trimis acasă, pentru a-și rezolva problema în statul în care avea activă asigurarea medicală.
Așa a început totul.
“M-am întors în Florida, am schimbat asigurarea, pentru ca ulterior să pot face operația necesară. Și, printr-o cunoștință, am aflat că în România există un doctor Mindea, care are un CV impresionant și care chiar părea că știe, pentru că era educat la cel mai înalt nivel posibil. L-am contactat și mi-a zis să vin urgent în România, că trebuie să vedem ce e de făcut. I-am trimis RMN-ul, i-am trimis rezultatele investigațiilor de la New York. Asta se întâmpla în noiembrie. Între timp, eu mă programasem deja să mă operez aici, în State. Dar am mai vrut, având în vedere nivelul lui de educație, să am și punctul lui de vedere. Că aici, în America, să ajungi la un profesor doctor de competența indicată de Mindea în CV e greu.” – a declarat Marius Mariș în exclusivitate pentru noi.
“Fac eu să fie caz de urgență!”
Pe data de 19 noiembrie, Marius Mariș ateriza în România și ajungea la Constanța. A doua zi, la prima oră, a mers la consultație. Lucrurile au decurs în acest punct destul de ciudat, tocmai de aceea, îl vom lăsa pe Marius Mariș să povestească:
“I-am spus că am programat deja o operație în State, dar el a zis că nu, că facem totul la Constanța. Atunci i-am explicat că asigurarea mea medicală din Florida este activă în România numai și doar în caz de urgență. Altfel nu. El a zis așa: “Nu e nicio problemă! Fac eu să fie caz de urgență!”. Ce să-i fi spus? I-am zis că să facă cum și ce știe, doar să mă rezolve. Atunci mi-a spus că avem trei opțiuni de operație: fuziune prin partea din față, de la gât, fuziune prin partea din spate, dar astea două o să dea ca rezultat pierderea elasticității și mobilității pe termen lung în zona gâtului. Dar a zis că mai există o a treia opțiune cu implanturi Mobi C, care se fac prin față și scap definitiv de problemă. Însă toate, din punctul lui de vedere, îmi rezolvau problema. Și am optat, firește, pentru a treia variantă, cea cu Mobi C. M-a întrebat dacă plătesc eu sau dacă scoate banii din asigurare. Atunci am întrebat și eu cât costă. A zis că 20.000 de dolari. I-am zis că eu 20.000 de dolari n-am disponibili, așa că nu rămâne decât să folosim asigurarea.”
A doua zi după această discuție a avut loc operația, care a fost catalogată ca fiind un veritabil succes. Mariș a mai stat în România o săptămână, după care s-a întors în Florida și a așteptat să se facă bine.
În factura de plată emisă de Ștefan Mindea pentru a scoate banii din asigurarea medicală a lui Marius Mariș sunt menționate niște aspecte deloc reale. Și anume, acela că Marius Mariș a stat sub anestezie 5 ore, că a stat în terapie intensivă 10 zile, că a primit 16 zile de terapie hiperbară și că a fost transportat la spital de urgență de către firma lui Mindea. Niciuna dintre aceste informații nu e, de fapt, reală. Însă factura trimisă de Mindea pentru plată a avut valoarea totală de 243.641,64 de dolari. Mult mai mult decât costa procedura, potrivit chiar spuselor lui Mindea, adică 20.000 de dolari. Practic, un preț de aproximativ doisprezece ori mai mare decât costul real al procedurii. Banii au fost astfel luați în mod abuziv din asigurarea medicală a lui Marius Mariș.
În realitate, Mariș susține cu totul altceva:
“Din punctul lui de vedere și din factura care era de plată către asigurări operația a durat 5 ore. În fine. Am ieșit, m-am mișcat, n-a fost nicio problemă mare atunci. Am stat internat trei zile. Una înainte de operație, una în ziua operației și o zi după operație. După 3 zile am plecat. Am mai stat în România o săptămână și apoi am plecat în America. Și am tot așteptat să mă vindec, să-mi dispară amorțeala din piciorul stâng, abdomen și din mâna stângă. Au trecut doi ani de zile și nimic. Eu am omis să vă spun că eu n-am știut, dar am cerut între timp nota de plată pentru asigurare. Știți cât a costat? 240.000 de dolari! Atât a luat el din asigurare. Pentru că a scris că m-a luat cu ambulanța de la hotel, că în loc de 3 zile, cât am fost internat, el a pus pe factură 12 zile, că am stat nu știu câte zile la camera hiperbarică, că mi-a făcut nu știu ce fel de terapie.”
“Domnul Mariș, toți banii din asigurarea dumneavoastră i-am donat la biserică”
Pentru că nu se mai făcea bine, Marius Mariș a mers la un neurolog din Florida, care fusese profesor la Illinois, la Northwestern. I-a arătat RMN-ul și documentele medicale, iar medicul respectiv i-a zis: “Cine v-a făcut implanturile astea n-a vrut decât să vă ia banii”.
Nu și-a pierdut, însă, încrederea în Mindea, așa că după un timp, Mariș s-a întors la Constanța, la controlul post-operator. Unde Mindea i-a zis să lase telefonul în afara cabinetului, ca să fie sigur că discuția nu va ieși niciodată la lumină, în cazul în care Mariș ar fi intenționat să înregistreze.
“Cum am intrat în cabinet mi-a zis: Luați telefonul și-l duceți afară! Are el acolo un ajutor, Marius îl cheamă și el a luat telefonul. Și îmi zice: “Domnul Mariș, toți banii din asigurarea dumneavoastră i-am donat la biserică”. Atunci ce să-i mai zic? N-au trecut două luni și domnul doctor a fost hirotonisit de Teodosie.”
Soluția
Sigur, Mariș nu putea accepta faptul că i s-au luat atâția bani din asigurare în mod nejustificat și nici faptul că banii lui au ajuns donația lui Mindea pentru mănăstirea la care urma să fie făcut preot. Dar cel mai grav aspect era acela că el încă nu se recupera, așa cum i s-a promis. Și atunci acel medic din Florida care i-a spus că operația lui Mindea nu fusese decât o procedură menită să producă bani, nu sănătate, și-a dat seama de un aspect important. Că Mindea a fost studentul lui la Northwestern. Vorbim despre neurochirgul Arash Farahvar.
“Am zis să-i arăt documentele de la Mindea. Și în colțul din stânga scrie Profesor Doctor Ștefan Mindea. Doctorul ăsta, când a văzut, a făcut ochii mari și a zis: “Nu pot să cred că studentul meu a făcut așa ceva!” Mindea fusese elevul lui la Northwestern.”
Căutând rezolvare la problema lui, Marius Mariș a ajuns și la Miami, unde a cerut opinia neurochirurgului Michael Yang, director la University of Miami Hospital și fost coleg la Standford al lui Mindea. Și el a confirmat că trebuie scos tot ce a făcut Mindea acolo, că acolo e compresie și e necesară fuziune. Are scrisori medicale care confirmă toate aceste lucruri.
În cele din urmă, Mariș a ajuns la medicul neurochirurg Peter Mayer, absolvent de Harvard și profesionist recunoscut în Statele Unite, care l-a și operat, a scos implanturile de la Mindea, iar lucrurile au început să se rezolve, deși nu total.
“Mi-am revenit, dar nu total. Pentru că Mindea m-a lăsat pe mine doi ani jumate cu compresia și mie mi-a cam murit sistemul nervos din cauza asta.”, mai spune Mariș.
Înainte de a se opera și de a rezolva problema, Mariș i-a scris din nou lui Mindea.
“I-am zis că nu mi-a murit speranța și încă cred în el și l-am informat că mă duc să mă operez iar să-mi scot acele implanturi. La care el îmi răspunde: “Nu vă recomand să vă operați, că veți ajunge mai rău decât sunteți, dar eu totuși vă port în rugăciunile mele!” Deci eu nu sunt un om cu universități, dar sunt un om normal. Și i-am scris: “Domnule doctor, cum dumneata ai șase copii de crescut, eu am doar o fetiță de 4 ani. Și eu vreau să-mi trăiesc viața și s-o ajut!” Și atunci mi-a zis că să nu-l mai contactez. Am întrebat, însă, un alt neurochirurg ce s-ar fi întâmplat dacă eu rămâneam cu acea compresie la gât. Și mi-a zis că în câțiva ani eram în scaun cu rotile, pentru că murea măduva spinării. Ce ziceți de asta? Omul ăsta a nenorocit alți oameni pentru bani. Și asta e foarte clar. Eu am făcut și demersuri legale în sensul ăsta. La momentul respectiv, aveam afacerea mea personală. Între timp, eu am pierdut afacerea, că n-am mai putut lucra. Deci am avut foarte mult de pierdut din cauza acestui om. Cică a lăsat America să vină să salveze România… Eu vă zic că el a făcut studiile aici, dar poți să fii geniul geniilor, dacă tu ești bolnav ca ființă umană. Că și Menghele poate era priceput, dar faptul că a ucis oameni îl face să fie nu medic, nu om, ci drac. Așa și Mindea. Pe mine m-a sacrificat ca să mă pună la fundația mănăstirii, că și-a luat banii și s-a făcut popă.”
Amintim că Ștefan Mindea a fost hirotonit la Mănăstirea Văcăreștii-Noi de ÎPS Teodosie. Această mănăstire, situată în comuna Lumina din Constanța, a fost ctitorită, potrivit Arhiepiscopiei Tomisului, cu binecuvântarea ierarhului Tomisului, ÎPS Teodosie, de medicul neurochirurg Ștefan Mindea, hirotonit preot, în a doua zi de Rusalii, în anul 2020.
Femeia care iubea florile
Maricica Pavăl a plecat dintre noi la vârsta de 61 de ani, după o intervenție “de succes” a lui Ștefan Mindea. Era mama a patru copii, bunică și soție. Toți au rămas în urma ei cu un dor imens și cu o grămadă de resentimente. Pentru că mai avea puțin și ieșea la pensie, iar ea își dorea mult să prindă ziua aceea. N-a fost să fie. Maricica Pavăl era o fire glumeață, vie și iubea cu pasiune florile. O încânta frumosul din natură și din ceilalți și știa să aibă încredere în oameni.
Cât a putut și-a îngrijit nepoții și i-a făcut pe toți cei din jurul ei să se simtă mereu parte a unei mari familii, în care grija și responsabilitatea erau cuvinte și principii-cheie. Spunea mereu lucrurilor pe nume, nu știa să mintă și avea un fel de grijă în raport cu tot ce se întâmpla în jurul ei. A plecat cu zâmbetul pe buze la vârsta de 61 de ani, bucuroasă că a scăpat de niște chinuri care puteau fi, totuși, evitate. Dacă cineva din echipa lui Mindea ar fi făcut efortul s-o privească așa: cu umanitate.
Fiica ei, Cristina, încă se trezește câteodată punând mâna pe telefon ca s-o sune. Apoi își amintește că nu mai e. De un an și zece luni.
Prima operație
Maricica Pavăl nu ne mai poate povesti cum a decurs experiența ei cu faimosul doctor Mindea, dar fiica ei e încă aici și vocea ei va fi, pentru noi, un instrument prin care acestei femei i se face post-mortem un pic de dreptate.
“Mama mea a aflat că are o tumoră în zona capului. Era la țară și a căzut pe plită. A suferit niște arsuri și așa a ajuns la spital în Suceava unde i s-a făcut un CT și s-a descoperit o tumoră destul de mare în zona frontală. Am dus-o la Iași, acolo a stat câteva zile și ne-a zis că trebuie tratate prioritar arsurile, așa că ne-am întors la Suceava. Și cumva am înțeles că ei nu pot să se ocupe de tumora aceea. Mi s-a spus, însă, că este operabilă și că e urgent să se intervină în acest sens. Atunci am început să ne interesăm și să căutăm pe internet un medic bun.”
Așa a aflat familia Maricicăi Pavăl de Mindea.
“Îmi amintesc că ne-au impresionat mult studiile și a contat foarte mult și faptul că era preot. Poate sună ciudat, dar ne-am gândit că e omul care o va ajuta. A contat și experiența lui profesională, faptul că spunea că are o aparatură modernă, tehnici minim-invazive, totul m-a impresionat. Era creată imaginea atunci, inclusiv în presă, a unui om excepțional, omul lui Dumnezeu care face bine.”, își amintește Cristina.
Ca atare, au luat legătura cu cabinetul lui Mindea, au explicat problema și au încărcat pe site RMN-ul. În plus, li s-a cerut să trimită și o copie a CD-ului la Constanța. A venit programarea la Mindea, iar consultul inițial a avut loc la clinica Pozimed Regina Maria.
“Domnul doctor a deschis laptopul, ne-a arătat pe RMN exact cum arată tumora, ce se va face, a zis că va scoate o mare parte din ea și că restul e o chestiune pentru care se va face chimioterapie. Motivul pentru care tumora nu putea și nu trebuia să fie scoasă integral era, chiar conform spuselor lui Mindea, acela că scoaterea unei tumori de o asemenea dimensiune ar fi lezat regiunile alăturate și ar fi afectat-o puternic pe mama pe viitor. Ne-a spus de o membrană pe care am și plătit-o către o firmă. Abia citind articolul dumneavoastră ne-am dat seama că, de fapt, nici în fișa de externare a mamei nu scrie că acolo a fost implantată o membrană. Dar atunci nu ne interesa asta, nici nu ne-am pus probleme de genul ăsta, că aveam maximă încredere în el. Fiind și preot, are și un stil aparte de a vorbi. Și nu a existat în acea perioadă vreun moment în care să avem suspiciuni. Și nici noi nu avem cunoștințe medicale.”
A fost, totuși, un element care a pus-o pe Cristina pe gânduri încă de la început. Faimosul neurochirurg Ștefan Mindea avea telefon cu butoane. Așa cum avea și mama ei, dar mama ei nu era nici bogată, nici faimoasă și nici nu avea atâta imagine de gestionat public cum ar fi trebuit să aibă un mare neurochirurg. Sigur, deși aspectul i-a atras atenția Cristinei, s-a gândit că poate există o explicație perfect rezonabilă pentru asta și s-a concentrat pe starea de sănătate a mamei ei. Discuțiile despre bani n-au întârziat să apară.
“Am plecat de la Constanța, ne-a zis să facem și alte analize pe care i le-am trimis, ni s-au dat indicații de ajustare a medicației și am fost programați la operație la spitalul Heka. 26.000 de lei ne-a costat kit-ul acela cu membrana, 15.000 de lei pentru doctor, toate plătite înainte de operație. În ziua operației am mai plătit 10.100 de lei la Heka, la recepție. A doua zi am fost chemată de dimineață să plătesc 630 de lei pentru biopsie. Se scosese tumora, mi s-au arătat poze și mi-au spus că e trimisă la București la biopsie.”
În seara zilei operației, Cristina a aflat chiar de la Ștefan Mindea că mamei ei i s-a scos întreaga tumoră, lucru foarte ciudat, în condițiile în care însuși Mindea spusese că nu e prudent să fie extirpată toată formațiunea aceea, pentru că asta predispune pacienta la niște riscuri ulterioare.
“Eu m-am blocat, când a zis că a scos toată tumora. Pentru că știam că nu trebuie scoasă toată. De la el știam. Nu mai înțelegeam. Atunci, el a sesizat că eu nu am nicio reacție și mi-a zis: “Doamnă, a fost un succes!” Atunci am zis că mă bucur și am întrebat de starea mamei. A zis că ochii sunt foarte umflați și că va fi greu să-i deschidă câteva zile. Și atunci eu am întrebat dacă i-a fost afectată vederea. Și, dacă va mai vedea după acele zile. Atunci a părut deranjat de întrebarea mea și mi-a spus că a stat șapte ore în operație și că este obosit. Și m-am gândit că probabil are dreptate. Știam că e bine, că nu mai e cazul de chimioterapie. Noi când am dus-o pe mama, nu mai vedea cu ochiul stâng și obosea la mers și observasem că, atunci când urca în mașină, își ridica un picior cu mâna. Dar mergea, se schimba, mânca, le făcea singură pe toate.”
A doua operație
Deși Mindea declarase că operația fusese un succes și că tumora fusese extirpată în condiții cât se poate de sigure, în cursul serii următoare, Cristina era chemată la Spitalul Heka din Constanța ca să-și dea acordul pentru intrarea în operație a mamei ei. Motivul ar fi fost acela că făcuse un AVC. Fiica Maricicăi Pavăl nu mai înțelegea nimic. Așa că a decis să nu mai plece din spital până nu discută personal cu Mindea, pentru că avea nevoie, firește, de niște explicații. Cât a așteptat, spune că mai mulți asistenți de-ai lui Mindea au venit la ea și au încercat s-o determine să plece. Dar a refuzat. La finalul celei de-a doua operații, Mindea a venit să discute cu Cristina și soțul ei.
“A venit și domnul doctor și ne-a dus într-un cabinet pe mine și pe soțul meu. Eu am încercat să aflu de la el ce fel de AVC a fost acela, de ce s-a întâmplat asta. Nu a dorit să mă lămurească. În primă fază vorbea foarte frumos, în stilul lui. Doar că atunci când am început să pun întrebări, a început să se comporte ca și cum eu nu mai eram acolo și vorbea doar cu soțul meu. Și atunci am preferat să tac, că mama era încă în grija lui.”, își mai amintește Cristina.
“Efectiv o strângea de sfârcuri și a încetat în momentul în care am izbucnit în plans”
Un moment cel puțin straniu s-a întâmplat atunci când Cristina a fost să-și vadă mama la Terapie Intensivă.
“Am fost lăsată să intru la ea, la terapie intensivă, unde era și medicul anestezist. Și acela cred că a fost cel mai greu moment din toată experiența asta. Pentru că a vrut să-mi arate că mama nu mai are reacții la stimuli. Și eu nici acum nu înțeleg, nu știu dacă asta e metoda lor, n-am înțeles… Anestezista a vrut să-mi arate că nu reacționează nici la stimuli dureroși. Și efectiv o strângea de sfârcuri și a încetat în momentul în care am izbucnit în plâns și am rugat-o să se oprească. Și am înțeles că nu reacționează la stimuli. Nu mi s-a zis de tratamente atunci…”
Și din acest punct încolo, Cristina nu-și amintește decât un joc psihologic.
“A doua zi am fost iar la mama, pentru că ei m-au chemat, că se simte mai bine. Era foarte ciudat totul: azi era rău, mâine era bine. Parcă se juca cineva cu psihicul nostru. A doua zi, când am intrat la ea, am vorbit cu ea. Vorbea, doar că mi-a spus ceva de genul: “Ce mi-au făcut ca să crezi tu că sunt bine?” N-am înțeles exact. Apoi am început să ne gândim că poate îi dau medicamente care s-o ajute să-și revină cât de cât. Erau niște demonstrații. Am fost iar la doctor și ni sa spus ce urmează. Că va fi o recuperare mai lungă și că ne recomandă două centre, dar că dumnealui crede că ar fi mai bine s-o ducem acasă, pentru că în familie s-ar recupera mai bine. Atunci noi am întrebat de costuri, gândindu-ne că a mai fost o operație, iar domnul doctor ne-a zis că din partea lui nu e niciun cost, dar managerul spitalului Heka e cel care ne va genera costuri. Banii pentru toată povestea asta au fost strânși cu greu. Mama are mai mulți frați și noi suntem patru frați, așa că toți am contribuit. Și atunci noi de asta am întrebat cât ar mai costa suplimentar.
Discuția a decurs fără semne de întrebare. Era vorba că mama va fi bine, că noi o vom duce acasă și va face recuperare. Am plecat de la spital și la două ore după a primit soțul telefon de la unul dintre asistenții lui Mindea în care i s-a spus că dacă mama va muri în Constanța, vor fi niște costuri și poate venim s-o luăm. Am întrebat dacă starea ei s-a înrăutățit, de se punea problema așa acum. Ni s-a zis că e destul de grav și să ne gândim. Și atunci, gândindu-mă că drumul e foarte lung și că mama nu era genul care să țină să moară acasă, am decis că, decât să o chinuim cu drumul, măcar să stea liniștită pe un pat de spital. Și am anunțat că vrem ca mama să rămână în spital. După care totul s-a schimbat iar. Mama a început din nou să se simtă bine. Dar deja nu mai credeam în asta… Eu am rămas cu copiii în Constanța, iar soțul s-a întors la muncă. I-a comunicat doctorului că el pleacă.
A doua zi m-a chemat doctorul Mindea să vorbesc cu el. Și foarte frumos m-a condus afară și, ajunsă afară, se oferea să mă ducă cu mașina până la locul unde eram cazată. I-am zis că nu e cazul. A insistat. Apoi a zis că ne duce la o mănăstire să stăm, ca să nu mai plătim cazare. Mi s-a părut ciudat și nepotrivit. Mi s-a părut iar o încercare de manipulare, de a arăta că e om bun. Apoi mi-a spus că mama e bine și că nu i se dau decât vitamine, așa că nu mai are rost să stea în spital. Soțul s-a întors și ne-am dus s-o luăm pe mama. Doar că trebuiau făcute actele de externare la recepție. Când am ajuns la recepție mi s-a înmânat o factură cu peste 20.000 de lei de plată. Am întrebat ce reprezintă. Pentru că ea primea doar vitamine. Mi s-a zis că a primit oxigen, trei pungi de sânge pentru transfuzii și o listă întreagă de medicamente.
Și le-am spus că eu n-am știut că ea a primit sânge. Între timp, a apărut o domnișoară cu niște foi în mână să semnez și, când am întrebat ce sunt alea, mi-au zis să semnez că mama a primit trei pungi de sânge. Nu am semnat. A venit doamna manager, ne-a dus într-un cabinet, pentru că eu deja ridicasem tonul, și a venit cineva cu trei pungi goale de sânge să-mi arate că pe alea le-a primit mama. Doamna manager a vorbit foarte frumos. Ne-a întrebat cât a costat, că nu e normal să ne ia atâția bani și dădea cumva vina pe Mindea. Și el pe ea. Și i-am zis că eu bani ăia nu-i am. Pentru că a doua intervenție s-a făcut din cauza lui Mindea, că dacă o făcea bine pe prima, nu mai era cazul de a doua. Și ea s-a arătat cumva înțelegătoare. Am ajuns la recepție și mi se dă o hârtie pe care s-o semnez. Doar că ei nu s-au așteptat ca eu să și citesc. Scria acolo că am achitat 4500 lei și dedesubt, scris mic, era prevăzut că-mi iau angajamentul ca în termen de nu știu câte zile să plătesc restul de bani. Și am refuzat să semnez. Atunci a zis că mă dă în judecată. I-am zis s-o facă și că, dacă vor bani, să-i ia de la mama. Să aștepte să se facă bine, că doar de aia am dus-o la ei, nu s-o iau pe targa în ambulanță, și să plătească ea. Noi am plecat înaintea ambulanței, ca să ne găsească mama acasă. Și atunci noi nu am văzut biletul de externare, pentru că acesta fusese înmânat șoferului de pe ambulanță.
Abia acasă am văzut că acolo scria că mama a plecat din spital cu reflexe, că se mișca, că vorbea, că starea ei era bună, că s-a recomandat un centru de recuperare, dar familia a dorit s-o ia acasă. Apoi, când managerul, când Mindea, trimiteau mesaje să întrebe cum se mai simte mama. Și mi s-a părut ciudat. Că trebuie să fie mai mult de atât, pentru că nu am mai auzit ca după externarea unui pacient, doctorul și managerul spitalului să se intereseze de pacient. Și atunci am început să ne întrebăm dacă mama mai are os frontal, pentru că zona se simțea foarte moale și inflamată.”, ne-a mărturisit Cristina.
Escare și Clostridium
Deși li s-a cerut 20.000 de lei pentru ceea ce s-a întâmplat după prima operație a Maricicăi Pavăl, familiei ei nu i-a venit să creadă când, dusă la un centru de recuperare din Suceava, pacientei i s-au descoperit sub plasturi escare în urma internării la Heka. Escarele sunt leziuni care apar la nivelul pielii din cauza unei îngrijiri deficitare. Pentru 20.000 de lei familia s-ar fi așteptat ca Maricica Pavăl să fi fost totuși spălată și curățată în timpul spitalizării la spitalul privat Heka. Mai mult, la Suceava, personalul de la centrul de recuperare i-au prelevat pacientei probe de sânge și astfel au aflat că aceasta a luat de la Heka și Clostridium, o bacterie nosocomială care are capacitatea de a forma spori și e foarte rezistentă. Sigur că atunci familia a contactat pe managerul de la Heka pentru a-i împărtăși aceste informații.
“Într-o discuție telefonică cu managerul spitalului, pe tema recuperării banilor neplătiți atunci, aceasta mi-a cerut toate dovezile pe care le am că mama a plecat de la ei cu escare și Clostridium. Eu am tot păsuit-o și chiar i-am zis că voi încerca să fac asta în 30 de zile.”
Într-un mod aproape coincidențial, la două zile după această discuție cu managerul de la Heka, medicii de a centrul de recuperare de la Suceava i-au spus Cristinei că analizele mamei ei au fost refăcute și că nu are Clostridium și că escarele constatate inițial nu erau, de fapt, escare.
“Concluzia e că managerul de la Heka a contactat pe cei de la Suceava și s-au înțeles. Atunci mi-am dat seama că lucrurile se vor ascunde și că totul a fost bătaie de joc. Mama a plecat dintre noi o lună mai târziu, în mai 2022. Nouă ni s-a vândut o iluzie: că mama se va face bine. Pentru care am plătit mult.“, concluzionează Cristina.
Am contactat-o pe Alina Apostol, managerul de la Heka despre care vorbește Cristina, pentru a o întreba dacă a intervenit la medicii din Suceava pentru a modifica concluziile și analizele obținute după consultarea femeii. Aceasta ne-a spus că acest lucru ar fi imposibil, pentru că ea nu a știut niciodată la ce centru de recuperare a fost internată Maricica Pavăl. Despre toate celelalte aspecte, Apostol nu a dorit să se pronunțe, spunând că nu intră în responsabilitatea ei.
După ce mama ei a murit, Cristina i-a trimis lui Ștefan Mindea o poză de la capela unde a fost dusă mama ei.
Și acest mesaj pe data de 21 mai:
“Să vă pregătiți la atacuri foarte puternice din partea lui și din partea bisericii din Constanța pentru că l-ați demascat”
După publicarea anchetei inițiale legate de afacerile lui Ștefan Mindea, nu ne-au contactat numai foarte mulți foști pacienți de-ai acestuia, ci și medici neurochirurgi. Sigur, toți vorbesc despre situația asta sub protecția anonimatului, pentru că medicii nu vor să se atace public unii pe alții. Și par să se și teamă puțin de consecințe, căci altfel nu ne-ar fi avertizat pe noi.
Astfel, un medic neurochirurg ne-a mărturisit că în comunitatea medicilor neurochirurgi se cunosc toate aceste aspecte despre activitatea lui Mindea de mulți ani. Și că există cumva o convingere unanimă că lui Mindea nu se poate întâmpla nimic.
“Trebuie să vă spun ceva încă de la început: Mindea este stat în stat la Constanța, pentru că biserica și politicienii din Constanța îl fac să fie intangibil. Se poate merge în instanță, dar dacă se judecă chestiunea la Constanța, el va ieși alb ca laptele. Eu pot să vă spun că în chirurgia coloanei vertebrale, România este Cenușăreasă. De asta cei mai mulți bolnavi pleacă în afară. În Turcia și în alte țări vestice. Problema mare cu acești bolnavi care acum se plâng la dumneavoastră e că în România nu există o lege a malpraxisului. Ce există în România e o poveste. Deci nu se poate face nimic. Alta este responsabilitatea medicului în Occident, unde bolnavii pot avea câștig de cauză în cazuri de malpraxis.
În România anchetele se fac la nivel medico-legal sau la Colegiul Medicilor și n-o să iasă nimeni vinovat. Revenind la Mindea, eu am aflat că probleme și complicațiile pe care Mindea le generează se duc la Spitalul județean din Constanța, la spitalul de stat. Și neurochirurgii de la Constanța îl cunosc foarte bine, dar nu pot face nimic. Eu nu vreau să vă descurajez, dar vă spun că așa stau lucrurile. Și să vă pregătiți la atacuri foarte puternice din partea lui și din partea bisericii din Constanța pentru că l-ați demascat. Diploma lui are echivalență numai în sistem privat. Și ce are el e o aură pe care și-a construit-o. Și povestea cu membranele alea ieftine pe care le vinde cu mii de euro e o escrocherie, clar, dar în România prinde. El nu s-a întors în România din dragoste de țară, asta încerc să vă spun.”
Am contactat și medici de la Spitalul Județean din Constanța, care, tot sub protecția anonimatului, ne-au spus că tot ce am scris în cadrul primei anchete e adevărat și că de multe ori la ei ajung cazurile ratate ale lui Mindea. Dar, din nou, sursele noastre insinuează că, dintr-un motiv pe care nu-l înțeleg, Mindea e intangibil.
L-am sunat noi, în cele din urmă, pe neurochirurgul Ștefan Florian, președinte al Societății Române de Neurochirurgie, ca să-l întrebăm dacă e la curent cu faptele colegului său de la Constanța și dacă nu ar putea avea o poziție publică în raport cu acest subiect, având în vedere implicațiile lui. L-am întrebat și despre studiile lui Mindea.
“Echivalarea studiilor se face în cadrul unei comisii. Din câte țin eu minte, el și-a echivalat studiile în urmă cu mai mult timp. Cred că are peste 10 ani și, din punct de vedere formal, lucrurile par în regulă. Nu țin minte să fi fost vreo problemă legată de asta. Sigur, contestații au apărut pe parcurs, dar eu despre colegi, în calitate de președinte al Societății Române de Neurochirurgie nu vorbesc.
Nu vreau să înțelegeți că refuz să vorbesc, dar vă dați seama în ce poziție sunt, ca președinte al Societății Române de Neurochirugie, de președinte al Comisiei de Neurochirurgie. Trebuie să văd ce plângeri există la Comisia de specialitate, să analizez obiectiv toate datele și atunci și Comisia poate să-și spună o părere.
Dar plângeri sunt foarte multe, în general. Și întemeiate, și neîntemeiate. Dacă este cazul să facem ceva, vom face. Dar povestea asta a ajuns la noi din presă de săptămâna trecută, când am primit articolul dumneavoastră de la un coleg.
Sigur, noi trebuie să ne adunăm, tot board-ul, și dacă Ministerul Sănătății solicită comisiei o opinie, atunci sigur că dăm un răspuns. Dar instituția autosesizării e mai puțin practicată în povești de acest fel.
Eu n-am altă poziție decât aceea că vreau ca lucrurile să se desfășoare oficial. Dacă noi ne pronunțăm din punct de vedere profesional trebuie să existe și un cadru profesional. Așa că Comisia de Specialitate a Ministerului Sănătății, la solicitarea Ministerului Sănătății, se poate pronunța. Și dacă ministerul va face asta, vom răspunde prompt. La sesizarea mass-media nu mă pot pronunța. Cert e că singurul lucru pe care eu îl cer colegilor mei e onestitatea, profesionalismul și prezentarea onestă a lucrurilor atât colegilor, cât și pacienților.”
Profesorul închipuit
Imediat după publicarea primei anchete de presă, Ștefan Mindea a reacționat subtil, făcând câteva modificări în propriul CV. Cea mai importantă dintre toate e aceea legată de titlul de Profesor, pe care el îl utiliza, până la publicarea primei noastre anchete, în toate prezentările sale publice. Și tot el, cu mâna lui, a modificat acest aspect din CV și din site, eliminând experiența de Faculty Professor al Departamentului de Neurochirurgie de la Universitatea Stanford, poziție pe care ar fi ocupat-o în perioada 2010-2014. În noua versiune a CV-ului, Mindea nu mai specifică această experiență profesională deloc. Pentru că, de fapt, el a fost asistent.
Așa că nu avea ce să echivaleze în România la nivelul titlurilor și a folosit în mod abuziv acest titlu. Sigur, a modificat situația imediat după publicarea anchetei noastre, după cum se poate vedea în prezent pe site.
La fel cum tot în mod abuziv a folosit logo-ul Stanford. Într-un ghid de identitate vizuală elaborat de Stanford cu privire la felul în care i se poate folosi sigla și i se poate asocia imaginea cu vreo afacere sau activitate este precizat clar că numele și logo-ul Stanford nu poate fi utilizat de nimeni înafara Stanford pentru a da impresia că există o relație sau o afiliere pentru a promova un produs, serviciu sau afacere.
Nu e acceptată nici folosirea acestui logo împreună cu alte logo-uri. Or, dacă ne uităm pe site-ul lui Mindea, vom vedea exact această asociere la nivel de nume și logo ale afacerilor și institutelor sale imaginare cu Stanford.
Nu în ultimul rând, i-am contactat în aceste zile pe cei din conducerea Spitalului Heka din Constanța și pe cei de la Regina Maria, pentru a-i ruga să ne precizeze cum văd ei această situație și dacă consideră că asocierea cu Mindea este favorabilă imaginii lor.
Ne-am întrebat, pe parcursul acestui demers, cum se descurcă un bolnav să ia legătura cu conducerea celor două entități medicale, de vreme ce nouă, ca jurnaliști, ne-a fost aproape imposibil. Spunem “aproape”, pentru că, în cele din urmă, am reușit să intrăm în legătură directă cu ambele entități, dar folosindu-ne de relațiile personale, nu de căi oficiale.
În privința Spitalului Heka din Constanța, am primit un răspuns privitor la poziția unității spitalicești față de faptele lui Mindea de la medicul Florentin Muscalu.
Acesta ne-a spus că spitalul respectiv nu face altceva decât să-i ofere lui Mindea un spațiu pentru a opera. Nu se dezice în niciun fel de acesta, dar menționează că toate costurile pe care Mindea le percepe sunt stabilite chiar de el și încasarea serviciilor se face de către firma lui Mindea.
“În ceea ce privește situația relatată de dvs., vă asigurăm că medicul în cauză își desfășoară activitatea în cadrul Spitalului Heka în conformitate cu legislația în vigoare din România. Ne dorim să subliniem că spitalul are, in baza unui contract de colaborare, responsabilitatea de a asigura supravegherea postoperatorie a pacienților, de a pune la dispoziție echipei Dl. Dr. Mindea spațiul și echipamente medicale în vederea acordării unor servicii medicale de înaltă calitate. Programarea pacientului, consultația, stabilirea diagnosticului, tehnica operatorie folosita, stabilirea costului intervenției și încasarea serviciilor medicale se face de către firma Dl. Dr. Mindea. Heka Hospital încasează de la pacient contravaloarea zilelor de spitalizare postoperator conform unui contract încheiat între Heka Hospital și pacient.”
Regina Maria ne-a răspuns în mod oficial abia astăzi, prin vocea Cristianei Vago, manager de comunicare. Aceasta spune că s-a demarat deja un audit intern cu privire la respectarea protocolelor și calității serviciilor medicale de către doctorul Mindea și susține că nu au existat până acum acuze legate de integritatea lui Mindea. Vă prezentăm răspunsul celor de la Regina Maria, care, de asemenea, nu are o problemă în a-și asocia imaginea cu personajul prezentat în rândurile precedente.
“Doctorul Stefan Mindea este un medic colaborator al clinicii Pozimed unde desfasoara consultatii si proceduri neurochirurgicale, dar nu interventii chirurgicale. Mentionăm ca tratamentele efectuate de dr. Mindea în clinica Pozimed sunt efectuate în deplina siguranță, pe baza de consimtamânt informat, cu scopul de a se ameliora simptomatologia, fără a se garanta un rezultat terapeutic, o parte din pacienti fiind în continuare nevoiți să suporte o interveție chirurgicală. Până în acest moment și strict din experiența cu clinica noastră nu ne-am confruntat cu acuze legate de integritatea dlui Dr. Mindea. Am răspuns mereu cu claritate și deschidere la toate întrebările suplimentare ale pacienților noștri referitoare la procedurile medicale, în baza experienței dobândite în clinică. În urma informațiilor recente, departamentul de calitate a demarat procedura de audit intern cu privire la respectarea protocoalelor și asigurarea calității serviciilor medicale. Acestea sunt aspecte esențiale în desfasurarea activității tuturor unităților noastre medicale și vă asigurăm că luăm de fiecare dată măsurile care se impun în funcție de rezultatul analizei desfășurate.”
Doamna Vago de la comunicare vorbește despre un „consimțământ informat”. Probabil că doamna Vago nu și-a luat timpul necesar pentru a citi ancheta noastră precedentă, în care explicam faptul că doctorul Mindea nu e deloc transparent în legătură cu acele infiltrații pe care le face, care conțin Xilină și Dexametazonă, și pe care le prezintă ca pe niște soluții magice pacienților săi. Mai mult, numai după demersuri serioase, oamenii pot afla ce conțin acele infiltrații, care nici măcar nu se fac, din mărturiile pacienților cu care am discutat (destui la număr) sub ghidaj CT. Așa cum sunt ele vândute pacienților.
Am solicitat și Ministerului Sănătății un raport legat de activitatea acestui medic, o poziție legată de utilizarea abuzivă a titlului de profesor și explicații legate de felul în care s-a făcut echivalarea diplomelor pe care Mindea le-a obținut în Statele Unite. Până la momentul publicării acestui material, Ministerul Sănătății nu a răspuns solicitării noastre. Revenim cu noi informații despre acest caz, pe măsură ce le vom obține.
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
factura aia catre americani cu TVA 20% in 2018???? TVA era 19%, implanturile aveau TVA 9%….