Cum am ajuns să scriu despre Călin Georgescu, deși voiam să vorbesc despre candidații REPER

O surpriză pe care o aduce REPER la alegerile parlamentare din această toamnă este invitarea unor personalități ale vieții civice să ocupe poziții eligibile pe listele de candidați ale formațiunii: Smaranda Enache, Emil Moise, Florin Buhuceanu.

Fiecare dintre cei trei și-a dedicat viața în ultimele trei decenii unor cauze sensibile pe care au reușit să le impună vieții publice. Pe lângă forța și știința a ceea ce susțin, toți trei au talentul de a vorbi îndelung și convingător. Carisma dialogului și expunerii este una dintre cele mai puternice resurse politice. Anterior toamnei electorale, REPER adusese pe scena politică universitari precum Ciprian Mihali și fizicianul Cristian Presură, simpatizați de opinia publică și ca urmare a excelentei prezențe pe YouTube[1]. Intrarea REPER în Parlament, în această toamnă, ar putea schimba calitatea primei puteri a statului[2].

Am urmărit de foarte aproape ce au făcut acești oameni timp de 35 de ani. Așteptam trecerea primului tur al prezidențialelor ca, în întâmpinarea alegerilor parlamentare, să vorbesc despre vedetele civice și despre REPER, partidul care a mizat pe ei. Ce pregătisem a fost pus în umbră de ce s-a întâmplat pe 24 noiembrie 2024. Uluitorul succes electoral al lui Călin Georgescu la primul tur al prezidențialelor a schimbat prioritățile.

Călin Georgescu: un zombi fabricat în culise

L-am întâlnit pe Călin Georgescu la începutul anilor 1990 și am ceva de spus și în ce-l privește.Actualul nr. 1 al alegerilor prezidențiale a intrat în viața politică în 1990 aderând la Mișcarea Ecologistă din România. MER era una din micile formațiuni folosite de FSN în sabotarea Opoziției. Conform explicației dată în acele vremuri, inițiatorul Mișcării, poetul Toma George Maiorescu, avusese legături cu Ion Iliescu. Evoluția în viața politică a MER și cariera inițiatorului păreau să confirme interpretarea[3]. Afilierea la MER nu spune nimic însă despre motivațiile lui Călin Georgescu în momentul intrării lui în Mișcare.

Mai relevant ar fi faptul că a devenit consilierul lui Marcian Bleahu, ministru în guvernul Stolojan. În anul 2000, acest geolog, un autentic savant, a fost candidatul CDR la primăria Bucureştiului. CNSAS, care tocmai își începuse activitatea, a anunțat că Marcian Bleahu avusese legături cu Securitatea[4].

În perioada Stolojan, guvernul hotărâse să stabilească legături cu societatea civilă. Aveau loc întâlniri periodice între un reprezentant al guvernului și cei câțiva lideri de organizații vocale în domeniul lor. La discuțiile „ecologiștilor” veneau oameni precum Dan Manoleli și Cristian Lascu, cu merite excepționale în profesiune și apoi, în cele câteva revoluții ale politicii de mediu în România. Omul guvernului era Călin Georgescu. Mi-l amintesc bine: mediocru și cameleonic. După despărțirea de el, prietenii mei, ecologiști și prin știință, și prin atitudine, împărțeau ironii la adresa lui Georgescu. Care la rândul lui, poate ne ironiza când făcea promisiuni niciodată împlinite.

Am fost șocat când în presă au început să apară, peste ani, referiri la prestanța lui intelectuală. În profesiune a semnat rapoarte realizate de echipe de cercetare și lucrări de propagandă[5]. Funcții precum cea de raportor special al Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru drepturile omului probează doar felul vicios în care România își trimite reprezentanți în instituțiile internaționale. Mai cunosc câteva exemple oarecum asemănătoare – dar nu chiar la un asemenea nivel de nefiresc. Privesc jenat la ziariștii care-i iau interviuri interesați să descopere gândirea lui socială – căci ce gândire poți identifica în asemenea bazaconii?”[6].

Funcțiile avute, toate, sunt incompatibile cu filozofia ridicol misticoidă a lui Georgescu. Accentul pe care comentatorii îl pun pe declarațiile lui pozitive la adresa a doi lideri interbelici responsabili de crime, mai curând abat atenția de la excepționalitatea negativă a personajului[7]. Lăudarea celor doi e banală. Să negi că omul a ajuns pe Lună ori să susții aterizarea microcipurilor în Pepsi Cola este excepțională. Mie Georgescu îmi pare, pur și simplu, un zombi. Dar un zombi pro-Putin.

Responsabilitatea Serviciilor de Informații

Implicarea lui Georgescu în organizația locală a Clubului de la Roma, prin Mircea Malița, și apoi susținerea de către MAE, și implicit a Servicilor de Informații, explică cariera lui peste hotare și în țară[8]. Multiplele funcții de reprezentare externă avute de candidatul la funcția de președinte, și cele din guvern, ar fi fost imposibile fără conlucrarea cu Serviciile. Susținerea lor a fost vizibilă în ultimii ani prin stilul și energia consumată în aducerea lui Georgescu în prim plan decizional, creându-i-se profilul unui competent pemier.

Serviciile au fost criticate în aceste zile pentru faptul de a nu fi prevenit folosirea TikTok-ului, ori pentru a nu fi dat alarma referitoare la propaganda pro-rusă a candidatului. Responsabilitatea lor primă ar fi următoarea: cum a fost posibil ca SRI și SIE (căci pentru cariera lui ambele au contat) să promoveze un asemenea personaj? Sper ca noua președintă a statului să ceară după numirea noilor directori ai Serviciilor de Informații o anchetă asupra implicării lor în „cazul Călin Georgescu”.

Pericolul pentru statul român

Premierul și Parlamentul acoperă marile atribute în viața statului român. Deși este omul cu cele mai multe voturi primite de la populație, rolul Președintelui în statul român pare diminuat. Câțiva comentatori au amintit-o, ca să ne liniștească. Însă Președintele conduce Consiliul Suprem de Apărare al Țării, propune directorii Serviciilor de Informații, este Comandantul Suprem al Armatei, propune premierii, numește ambasadorii, reprezintă România la întrunirea marilor organizații internaționale.

Președintele are acces la informațiile cele mai sensibile ale statului și la unele, esențiale, ale partenerilor săi din UE și NATO. În condițiile critice ale situației internaționale, statul român nu-și poate permite un președinte misticoid și admirator (posibil colaborator) al regimului Putin. Oprirea lui să acceadă la Înalta Funcție constituie o necesitate de securitate a României și a partenerilor noștri. Este datoria forțelor politice, a instituțiilor care fac parte din CSAȚ să definească această datorie în termenii competențelor lor.

A fost deja cerută anularea alegerilor la Curtea Constituțională, prin invocarea Legii nr. 37/2004. Deși  cea mai utilă politic ar fi scoaterea din cursă a lui Călin Georgescu prin votul din 8 decembrie, situația la care am ajuns nu lasă loc pentru decizii de oportunitate. Toate argumentele CCR prin care Diana Șoșoacă a fost oprită să candideze la prezidențiale se potrivesc și în cazul lui Georgescu.

Doar că felul în care Curtea Constituțională a politizat și și-a depășit competențele în cazul liderei S.O.S este periculos și nedemn. Întrebarea ar fi dacă CCR va onora prevederile constituționale care protejează democrația și statul sprijinindu-se pe probele distorsionării procesului electoral. Decizia CCR din 28 noiembrie a.c.,, de a renumăra voturile, nu face decât să evite tema de fond.

Cât de conforme cu votul au fost rezultatele alegerilor?

Alegerile din turul întâi au scos la lumină forța rețelelor sociale și în particular, a TikTok. Nu sunt totuși confortabil cu ideea că uluitoarea schimbare a votului popular se explică prin invadarea celularelor personale de către compania chineză. Un studiu Expert Forum asupra prezenței pe TikTok arată că în ierarhia numărului de vizualizări, de la începutul anului până acum, în frunte se află George Simion, urmat de Marcel Ciolacu, Elena Lasconi și de abia al patrulea, Călin Georgescu[9]. Cu observația că vizualizările în cazul lui Georgescu au domimnat în luna de dinaintea primului tur al alegerilor.

Valul de mesaje TikTok, activismul trolilor și boților explică de ce sondajele de până la alegeri, inclusiv ale unei organizații onorabile precum AtlasIntel, au ratat rezultatele. Există însă exit-polurile a două institute, CIRA-Anvargarde și CURS, cu cifre apropiate, ce nu pot fi înșelătoare. Primul: Marcel Ciolacu – 24,1% Elena Lasconi – 19,6% Călin Georgescu – 17,1%. Al doilea:
Marcel Ciolacu – 24,6% Elena Lasconi – 18,2% Călin Georgescu – 16,5%.

Cifrele de la exit-pol sunt prea departe de rezultatele numărătorii. Nu cred că se pot explica prin reținerea celor întrebați de a dezvălui opțiunea lor „rușinoasă”, cum s-a tot susținut. Nu este rezonabil psihologic și politic ca „discreția” intervievaților să atingă asemenea proporții. În plus, înaintea rezultatelor de duminică, nomina odiosa era George Simion și nu Călin Georgescu.

Iată de ce aș termina acest subpunct și articolul citând dintr-un mesaj postat pe Facebook, într-o reacție „la cald”, care exprimă, precum o concluzie, și opinia mea:

„În momentul de față, pe fluxurile comentariilor mass media și pe ecrane, observăm o grabă de a accepta această realitate ca fiind o realitate dată și de a avansa o serie de explicații foarte superficiale cu privire la originile fenomenului.

Comunitatea știițifică, comunitatea sociologilor, politologilor și tuturor celor care se ocupă în mod serios de analiza acestor fenomene NU își poate permite acest lux de a accepta la valoarea de suprafață ceva care este extraordinar de netransparent, neclar, lipsit de documentare statistică și de explicații sociologice reale bazate pe date.

Cred ca e important în acest moment să încercăm a ne autodisciplina și să NU legitimăm și alimentăm acceptarea publică a unei realități până nu înțelegem ce s-a întamplat în realitate”.

---

[1] Cristian Presură a primit și două premii pentru acest tip de excelență: Premiul Radio România Cultural 30/03/2020 pentru cel mai vizionat canal YouTube dedicat fizicii, Premiul Webstock Awards – ”Best YouTube Creator”.

[2] Este relevantă cercetarea lui Dumitru Sandu publicată în Constributors.ro, „De ce Olanda este tot mai atractivă pentru români?”. El arăta că succesul REPER în Olanda este explicat prin înaltul nivel educațional al românilor ajunși în Țările de Jos. (https://www.contributors.ro/de-ce-olanda-este-tot-mai-atractiva-pentru-romani/)

[3] MER a fuzionat în anul 1992 cu PDAR. Toma George Maiorescu va deveni şeful Departamentului de Ecologie şi Protecţie a Mediului al formațiunii.

[4] Colegiul CNSAS era obligat să discute cu Marcian Bleahu înainte de a face publică informaţia, pentru a-i da posibilitatea să-şi retragă candidatura. Colegiul CNSAS nu a făcut-o și nici nu și-a cerut ulterior scuze..

[5] Este profesor la Universității in Pitești, dar nu apare pe platforma Google scholar cu indicii de performanță.

[6] Alte interviuri au doar rolul să disece personajul. Mihai Tatulici a crescut trei etaje în ochii mei pentru felul în care a întâmpinat „ideile lui Georgescu”: cu un râs sănătos (https://www.youtube.com/watch?v=sg-eqnpwd-U).

[7] Pentru lăudarea lui Zelea Codreanu și a lui Ion Antonescu i s-a deschis un dosar penal, care a fost apoi închis.

[8] Mircea Malița a fost înalt demnitar comunist și a avut în același timp o autentică anvergură intelectuală. În perioada în care era Ministru al Educației și Îmvățământului, Malița a avut inițiative cu influențe pozitive asupra cercetării românești. După 1990 a fost influent în culisele puterii.

[9] Forum Expert, „Cum a crescut Călin Georgescu în sondaje?” – https://expertforum.ro/cum-a-crescut-calin-georgescu-in-sondaje/.