“Pentru mine, partea financiară a fost cea mai mică problemă. Pe mine durerea fizică și consumul emoțional mă afectează. Dar sunt oameni care au făcut credite, care și-au vândut casele, care au făcut foamea ca să trăiască o umilință pe care nici măcar n-o înțeleg pe deplin. Care simt încă durerea și nu știu ce se întâmplă, crezând că au greșit ei cu ceva…”
Sunt cuvintele unuia dintre pacienții medicului Ștefan Mindea, despre care am aflat din mai multe surse și de la mai multe victime că a efectuat intervenții chirurgicale de rutină, calificându-le drept unice în România, care a implantat în oameni membrane biologice resorbabile care costă vreo 30 de euro pe piața liberă, cerând de la clienți fără nicio rezervă sume de la 20.000 de lei în sus. Găsiți toate detaliile poveștii într-o investigație publicată în exclusivitate de Media Quality.
Țin minte că atunci când am discutat prima oară cu acest fost pacient al lui Mindea, un tânăr de nici 40 de ani, mi-am amintit de un alt pacient al unui alt medic, și el tot “măcelar”, din România. Un pacient care mi-e foarte apropiat.
Și acest pacient cu care am o legătură personală extrem de strânsă mi-a povestit, acum un an, că medicul Tesloianu de la spitalul “Sfântul Spiridon” din Iași i-a propus să ia niște pastiluțe inofensive, care să-i diminueze ritmul cardiac. Și după ce ar fi luat acele pastiluțe inofensive, acest pacient ar fi ajuns în starea necesară pentru a i se implanta un stimulator cardiac.
A refuzat propunerea medicului Tesloianu, însă a acceptat ca acesta să-i implanteze un alt dispozitiv medical în piept pentru monitorizarea unei aritmii atipice. La doar un an după procedură, a aflat că medicul Tesloianu făcea afaceri cu stimulatoare cardiace. În sensul că le lua de la morți și le implanta în oameni vii. Unii mureau, pentru că simulatorul cardiac învață ritmul cardiac al primului purtător și nu se adaptează mereu la un eventual nou purtător. Nu sunt concepute să fie reutilizate. Alții trăiau, dar mult mai prost. Tot atunci, acest pacient care mi-e foarte apropiat a aflat că acel dispozitiv de monitorizare pe care mediul Tesloianu i-l implantase în piept trecuse și el, înainte, prin piepturile unor oameni care, cel mai probabil, au decedat. Acest pacient care mi-e foarte apropiat avea, la momentul la care Tesloianu îi propunea implantarea unui stimulator cardiac, vârsta de 34 de ani.
“Mă gândesc doar la ceilalți, sincer să fiu… Adică erau bătrâni care au strâns pensia și banii de la copii cu anii ca să plătească stimulatoarele alea de la morți. Și știi câți au murit din cauza asta? Apoi mă gândesc că am purtat în mine ceva ce a fost scos din trupul unui alt om. Un om care probabil nu mai e. Și te întrebi cum să nu te simți pierdut în țara asta, unde ticăloșii trăiesc liniștiți în rețelele lor și fac bani destui cât să-și construiască vile în arii protejate? Cum să nu te simți al nimănui în țara asta?”
Sunt cuvintele pacientului lui Tesloianu de la Iași, privind cu revoltă la propria istorie personală din clipa în care și-a descoperit boala. De când a aflat că a avut montat în piept un dispozitiv medical de monitorizare care fusese purtat în prealabil de alte persoane, cel mai probabil decedate, pacientul acesta trăiește fiecare secundă cu un nod în gât. Și simte, la fel ca și pacientul lui Mindea, că e neputincios. Și că nimic nu mai poate face pe deplin dreptate, deși niște dreptate n-ar strica.
Nu e nimic mai ticălos pe lumea asta decât să te pretinzi a fi salvator de oameni, în timp ce tu îi batjocorești pentru a face bani. Nimic. Nu e nimic mai trist decât să știi, ca pacient, că tu îți pui toată încrederea, toți banii și toate speranțele într-un om care te privește ca pe o pușculiță plină. Și te-ar putea ucide cu halatul alb pe el, pozând într-un înger neprihănit, care a jurat că nu va face rău, dar căruia gândul îi zboară la cabana de la munte sau la casa din Deltă, construite ilegal în arii protejate. Pentru că, atunci când profiți de oameni pentru bani, ai și fonduri ca să plătești, la rândul tău, șpăgi unde trebuie, ca să nu se sesizeze nimeni că încalci vreo lege.
Apropo, am o bună prietenă căreia soțul i-a murit pentru că, într-un interval esențial de timp, a fost lăsat nesupravegheat la terapie intensivă de personalul medical. Și s-a dus cu zile. Prietena mea n-a făcut niciodată plângere. La fel cum nu fac plângeri majoritatea oamenilor care cad victime unor astfel de “măcelari” cu aere de Dumnezeu. De ce? Pentru că medicii, în general, se apără între ei.
Și societatea are prostul obicei de a apăra medicul, doar pentru că e medic. Numai că un cuțit pus în mâinile unui chirurg salvează vieți. Același cuțit, în mâinile unui psihopat, ucide în serie. Așa sunt și situațiile despre care v-am mărturisit mai sus, după câteva zile la rând în care am documentat cazuri de malpraxis și înșelătorie ale unor așa-ziși medici. Așa că medicii adevărați ar trebui să elimine din rândurile lor astfel de personaje. Medicii adevărați ar trebui să ia în serios aceste plângeri ale pacienților și să încerce să elucideze locul adevărului în fiecare caz. Nu să le tolereze aroganța și impostura, doar pentru că și-au făcut site-uri frumoase, în care mint fără rețineri. Ca să ridice imperii financiare pe un munte de cadavre.
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
In noiembrie 2020, în plina pandemie, am ajuns în spitalul judetean de urgenta din Pitesti din cauza unui avort spontan. După chiuretaj am fost dusa in salon. Nu exista săpun în plina pandemie și nu aveam voie sa parasesc salonul pentru ca asa erau regulile atunci. Ca atare, mi s-a adus în salon o găleată și un sac galben pentru situația în care as fi avut nevoie sa folosesc un WC. Situația asta m-a îngrozit și m-a șocat mai mult decât pierderea sarcinii, astfel încât am ales sa plec pe semnătura din spital cât mai rapid posibil. Era al doilea avort spontan pe care îl aveam. Primul fusese cu 2 ani inainte în același spital, fără condiții de pandemie. Atunci am avut acces la o toaleta, dar tot trebuia sa am la mine hârtie igienica și sapun(venisem cu ambulanta în urgenta noaptea pt ca aveam contractii și hemoragie puternica). Spitalele din România sunt cu 2 secole în urma din păcate. Din fericire în 2021 am adus pe lume o fetita sănătoasă, dar mi-a fost frica sa mai intru în vreun spital de stat și am preferat sa nasc la maternitatea Baneasa.