Nu am fost vreodată fan al concursului Eurovision. Am privit acest fenomen ca pe orice adunare publică la care te întrebi ce găsește lumea acolo de se îmbulzește așa. În fine, chestiune de gust.
De ceva vreme, acest eveniment anual ce trebuia să fie o competiție de muzică ușoară a ajuns unul puternic politizat, în care an de an auzim despre încălcări de proceduri și aranjamente de voturi cam ca la partidele politice și-n fotbalul de la noi și nu numai.
Acum zece ani, concursul a fost câștigat de Conchita Wurst, femeia cu barbă. Mai știe cineva melodia cu care a câștigat? Mă îndoiesc. Din evenimentul de atunci a rămas doar acest fapt: femeia cu barbă.
Iată ce am scris atunci: „De când lumea, oamenii au fost atraşi de fenomene ieşite din comun, care îi scoteau din ritmul cotidian şi despre care vorbeau o bună perioadă de timp, până la perceperea următoarei curiozităţi. La o aşa nevoie, a apărut şi oferta. Astfel de fenomene au început a fi prezentate în cadrul circurilor şi bâlciurilor. Odată cu apariţia presei, acestor ciudăţenii li s-a dat un loc în rubrica «faptul divers». La bâlci puteai vedea realităţi pe care raţiunea cu greu putea să le asocieze, lucruri ce şocau: femei cu barbă, bărbaţi cu sâni, viţei cu două capete, ciclopi, oameni cu patru mâini etc., despre care puteai citi apoi la «faptul divers». Aceste realităţi şocante au fost întotdeauna puncte de atracţie şi au vândut foarte bine publicaţiile care vorbeau despre ele. Treptat, ele au năvălit şi în presa «quality» şi în manifestările ce s-au vrut iniţial a fi «quality». Este şi cazul Eurovision. […] Încă nu a ieşit în faţă femeia-bariton îmbrăcată în pantaloni cu vipuşcă, dar cred că timpul şi piaţa vor rezolva această chestiune. Dacă mergem cu memoria mai înapoi în timp, ne amintim şi scandalul cu celebrul/celebra Naomi tot pentru participarea la Eurovision. În acest ritm, cred că există şansa ca la următoarea ediţie a Eurovision să câştige viţelul cu două capete” (https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/eurobalciul). De atunci nu s-a schimbat nimic, de parcă aș fi scris aceste rânduri azi.
Bicefalul mai are de așteptat, fiindcă în acest an a ajuns la rând un nonbinar. Eurobâlciul la care asistăm de când nebunia ideologică a trecut Atlanticul în Europa își continuă defășurarea pe banii televiziunilor publice implicate. Adică, pe banii contribuabililor europeni al căror vot nu este luat în seamă la desemnarea câștigătorului. Cam ca la partidele de la noi: se organizează competiție internă, dar pe liste apar tot persoanele numite de conducere. Restul e balet pentru fraieri, pentru a crea impresia de democrație.
Nu mai discut aici presiunile și cenzura la care a fost supusă reprezentanta Israelului pe motiv că piesa ei, care vorbea despre atrocitățile comise de Hamas în octombrioe 2023, a fost catalogată drept „politică”. Dar votul dat nonbinarului cum a fost, nu politic?
„Vrem să avem aici, în țara noastră…, «părintele numărul 1, părintele numărul 2 și părintele numărul 3» (și-au pierdut mințile!), în loc de mamă și tată? Vrem ca școala să le impună copiilor noștri, chiar de la început, perversiuni care duc la degradare și extincție? Vrem să le băgăm în cap idei că există și alte genuri în afară de femeie și bărbat și să le facem operații de schimbare a sexului? Asta vrem pentru țara noastră și pentru copiii noștri? Este inacceptabil!”
Recunoașteți interpetul? Este hetero și a vorbit în octombrie 2022 la Valdai. Vladimir Putin îl cheamă și a prezentat rușilor Europa astfel, reducând-o la aceste aberații ideologice. Și Europa i-a răspuns și la acest Eurovision: „așa e, Vladimir Vladimirovici, ai dreptate!” La fel au zis și rușii.
Chiar este Europa atât de secată de creativitate și de teme relevante încât viața ei artistică și industria de showbiz a ajuns să fie dominată doar de agenții ideologici, de temele și de reprezentanții minorităților sexuale?
Aflat la o vârstă ce începe a fi venerabilă, Eurovisionul este ca un bătrân lovit de impotență care-și oripilează anturajul cu bancurile lui porcoase și cu replici cu trimiteri sexuale. C-atât i-a mai rămas.
La ediția 68 a acestui festival sexual a câștigat un nonbinar; ce rămâne pentru 69?
Sorin Bocancea este profesor și Rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este Directorul revistei Polis și Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor (ISI). Printre lucrările publicate se numără: „Instituţii şi politici publice în Uniunea Europeană” (2004), „Cetatea lui Platon” (2010), „Noi și postcomunismul” (2012) și „Trei decenii de învățământ superior privat în România. Universitatea „Petre Andrei” din Iași” (2021). A coordonat 12 volume colective (dintre care 4 în colaborare) și a realizat alte 5 în coautorat. A publicat peste 60 de articole științifice în reviste și în volume colective.
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară