„Un prost aruncă un bolovan în apă iar zece deștepți nu reușesc să-l scoată”. Este proverbul ce mi-a venit în minte văzând cooperativa propagandistică ce s-a activat în jurul lui Georgescu. Am promis că nu mai scriu despre acest personaj și încerc să mă țin de cuvânt. De fapt, considerațiile ce urmează nu sunt depre el, ci despre cei ce săvârșesc zilnic acțiuni de înșelătorie mediatică, prezentând publicului un individ cu probleme speciale drept geniu neînțeles.
Că acest vârf al furunculului comunisto-securistic își face numărul poate fi de înțeles: individul are o temă dată de stăpânii săi și nu poate spune nu. Dar, în această întreprindere nu e singur.
Deși în mod repetat a fost promovat de Anca Alexandrescu (om vechi al coplexului politico-mediatic), care se chinuie seară de seară să coafeze prostiile emise de vajnicul mestecător de cânepă, aria propagandiștilor săi e mai mare. Iar misiunea lor e din ce în ce mai grea cu cât valhallul aruncă în eter fie aberații, fie afirmații ce intră în coliziune cu legea.
S-a râs copios despre predarea Mediteranei către China. El, Georgescu, trăgea un canal de la țărmul românesc al Mării Negre prin Caspica până în China pentru a-i pune acesteia la dispoziție Mediterana. Cred că și votanții lui „au zâmbit a râde” de asemenea aberație. Doar unul a fost solemn: colonelul Turcescu. El a văzut măreția proiectului. Numai că acel proiect nu poate fi făcut de România, cu atât mai puțin de Georgescu, ci de Rusia, fiind vechi de pe vremea lui Stalin și relansat de Putin.
Probabil că Turcescu deja și-a asumat faptul că, în cazul absurd în care Georgescu ar deveni președinte, România ar deveni un stat din Federația Rusă. Doar așa România ar putea fi implicată în construirea acelui canal. Câtă viziune! Mai mult, acel canal va fi făcut de diaspora românească ce va veni rapid în țară pentru ca să nu apuce nemții să-i ocupe locurile de muncă. Cum să nu admiri un asemenea om și să nu le spui celor ce râd de el că sunt niște proști!? Nu ai mai fi Turcescu și nu ai mai primi permisie.
Pentru că din cooperativa propagandistică nu putea lipsi „Coroiu”, alias Cristoiu, și acesta a realizat o întâlnire cu valhallul, în care prostiile au curs mai mult ca niciunde. Din nou, a mai dat ceva chinezilor: un port al Boliviei, deși aceasta nu are ieșire la mare. Dar, ce contează, parcă România are ieșire la Marea Caspică? La asemenea aberație, întărită de erudiția lui Cristoiu, a sărit și Mircea Badea care, deși l-a băgat în gura presei sale, a culcat apoi mingea pe TikTok: da, domnule, a fost o eroare pe care a recunoscut-o și Cristoiu, gata, să închidem subiectul. Cât se mai scălâmbăia încasatorul K1 pentru erori mici ale celor ce nu erau din aria de interes a trustului! Or, acum, peste orice prostie a valhallului trebuie trecut repede ca peste pârțul în direct al lui Voiculescu.
Una dintre cele mai grave afirmații ale valhallului a fost cea referitoare la revendicarea de către România a unor teritorii din Ucraina. Deja împărțea Ucraina și știa ce să ceară. Afirmație care, după cea referitoare la baza militară de la Mihail Kogălniceanu, îi va închide accesul spre candidatură – cu condiția să se splice legea și nu văd de ce nu s-ar aplica. Pentru a-l scoate cumva, s-a mobilizat rapid cooperativa respectivă, de această dată prin Cristoiu, Turcescu și Mihaiu, la ora și rețele diferite. Ce, domnule, a spus că se vor reconfigura granițele. Și? Nu va fi așa? Ce, se întreba tatăl puiului fătat de găină, nu Ucraina ne-a luat Bucovina? Nu, URSS, cea care a supus și Ucraina, ne-a luat Bucovina.
În fine, nu acesta era subiectul, ci faptul că este dovadă clară de putinism și că România ar revendica ceva cu încălcarea tratatului de aderare la NATO. Și ei știu asta și de asta erau cam încurcați, nu mai știau cum s-o împacheteze, să transforme acea gravă afirmație în ceva benign. Sunt penibili în încercările lor disperate de a face din rahat bici care să și pocnească. Până la urmă, din înălțimea orgoliului său, „gubernatorul” Maihaiu a decretat: omul măcar e sincer și trebuie apreciat pentru asta.
Pentru că tot înghit pe nemestecate legenda cu lupul dacic ierbivor (era tigru indian, dar după ce România va avea port în Asia legenda va fi corectată), să le amintim propagandiștilor valhallului o legendă a antichității grecești. Era un rege, pe numele său Augias, care avea turme multe de vite ale căror grajduri nu mai fuseseră curățate de peste trei decenii. Hercule s-a învoit să curețe acele grajduri în schimbul unei zecimi din turme. Prin urmare, eroul a spart grajjdurile și a abătut prin ele cursurile a două râuri, Alpheus și Peneus, ce au scos toată mizeria de acolo.
În România, grajdurile totalitarismului (legionar și comunist) nu au fost curățate de peste trei decenii. O mare parte din turmă s-a obișnuit cu aceste duhori iar serviciul de salubrizare a funcționat defectuos. În acest sens, nici pe departe nu putem să-i socotim pe propagandiștii georgescieni herculeeni – canalul spre China încă e-n stadiul de fantasmă și nici Dâmbovița nu-i Peneus.
Ținut de atâția ani sub preșul subțire al occidentalismului, din când în când, gunoiul totalitar din aceste grajduri este răscolit de câte un aventurier ce îl vinde ca mir, lucru posibil pentru că mulți dintre locatarii sunt sunt fie indiferenți, fie lipsiți de cunoștințe elementare. Iar o operațiune de salubrizare serioasă nu s-a făcut în aceste grajduri, pentru că cei de aici cred că sunt curați de la Dumnezeu, că nu au nevoie nici de primenire și nici de vindecare. „Dumnezeau i-a creat fără medici”, le spune noul profet.
O parte dintre cei ce se prezintă ca îngrijitori ai acestor grajduri („jurnaliști profesioniști, cu vechi ștate!”, cum le place să-și spună) au trădat. În loc să elimine scârna, ei o iau la modelat făcând din ea figurine pe care le vând ca amulete și ca totemuri. „Din bube, mucegaiuri și noroi… dăm același gunoi la prețuri noi”.
În prezent, prin grajdurile național-comuniste ale României trece valhallul călare iar grăjdarii din cooperativa propagandistică, fascinați mereu de diverse „kabale”, își fac treaba. Modalitatea în care înțeleg ei să rânească mizeria acestui impostor este de-a dreptul dezgustătoare: orice pârț scăpat de călăreț este iute transformat în vorbă de duh, pe care doar ei știu s-o traducă mulțimii inepte, sau este pus pe seama calului. Ei sunt primii calificați în cal, în industria acestui cal.
Și-or fi primit zeciuiala? „Zero lei”, a declarat călărețul fără cap. Asta doar dacă leii ăștia ar fi ierbivori ca lupul dacic cu cânepa-n dinți, caz în care Ancuța i-ar expedia cu un scurt „marș!”
Sorin Bocancea este profesor și Rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este Directorul revistei Polis și Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor (ISI). Printre lucrările publicate se numără: „Instituţii şi politici publice în Uniunea Europeană” (2004), „Cetatea lui Platon” (2010), „Noi și postcomunismul” (2012) și „Trei decenii de învățământ superior privat în România. Universitatea „Petre Andrei” din Iași” (2021). A coordonat 12 volume colective (dintre care 4 în colaborare) și a realizat alte 5 în coautorat. A publicat peste 60 de articole științifice în reviste și în volume colective.
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
