Celor care încă mai cred în calitățile sale, candidatul coaliției de guvernare la algerile prezidențiale, George Crin Laurențiu Antonescu, le oferă în fiecare zi câte un argument pentru a nu fi votat. Dar nu o face în maniera lui Spirache Necșulescu din „Titanic vals”, căci nu sinceritatea îl mână pe el în luptă, ci tocmai cabotinismul pe care-l condamna celebrul personaj. Cei doi, Crin-George-Laurențiu și Spirache, sunt la antipozi, deși ambii sunt „escu”: atâta realitate e în personajul Spirache câtă ficțiune este în trinumitul candidat!
De parcă se terminaseră oamenii politici din România care să intre cu șanse de izbândă în cursa pentru prezidențiale, coaliția de guvernare l-a scos din hibernarea în care s-a instalat de mulți ani, raportați la viața unui om, pe mult numitul politician. Așa a reapărut în scenă Hibernatus. Unii au spus că ar fi vorba de zece ani de cri(n)ogenie, iar el i-a contrazis, spunând că e vorba doar de opt. Acum, într-un videoclip de dezghețare, adică de promovare, spune el însuși că este vorba de zece ani, motivul fiind evident: asemănarea cu Churchill, care stătuse și el departe de politică timp de zece ani.
Ce penibil! Hibernatus, nu Churchill. Politicianul britanic nu stătuse afară din politică pe banii soției pe care tot el s-o fi pus pe un loc eligibil pentru o leafă îndestulătoare. Iar Churchill nici nu fusese vârf de lance al vreunul puci și nici nu scosese din Palat steagul aliaților. Singura asemănare între Churchill și Hibernatus este că și britanicului îi plăcea să bea whisky. În rest, diferențe ca de la cer la Pământ.
Pentru a da semne de vitalitate postglacială, Hibernatus a început campania la fel ca Ciolacu: cu justificări. Ciolacu mai caută și acum diploma de bac și își justifică relația cu Nordis prin trimitere la calitățile lui de tată: pentru cel mic am făcut-o, să aibă și el parte de „Formula 1” la Monte Carlo. Hibernatus își caută și acum istoria de 8-10 ani și o găsește în ghiozdanul copilului: în tot acest timp mi-am crescut fetița. Foarte frumos, domnule Hibernatus, la fel ca Ciolacu (țin la cacofoia asta!) vă calificați pentru concursul „cel mai bun tătic”, dar nu pentru postul de Președinte al României. În loc să discutăm despre ce are de făcut un președinte, ajungem iar să vorbim despre calitățile de tătic ale candidatului și despre lipsurile esențiale din istoria sa.
Dar, pentru a ne dovedi că, în pofida lungii hibernări este un tip dezghețat, Hibernatus s-a aruncat precum râma-n bordură în considerații asupra poziționării României în războiul din Ucraina. Și emite el: „Conjunctural, pe fondul războiului inițiat de Vladimir Putin, am sprijinit și vom sprijini Ucraina… dar repet și subliniez: partenerul nostru în această discuție este administrația Trump”. Domnule Hibernatus, spijinul „conjunctural” pentru Ucraina ține de trei ani, timp în care dumneavoastră hibernați, iar între cele două țări s-au legat relații ce nu mai țin de conjunctură. La fel s-a întâmplat și cu alte țări europene în raporturile lor cu Ucraina. Soarta Ucrainei a început să fie asumată la nivel european, atât prin sprijinul pe care partenerii noștri i l-au acordat cât și prin pașii oficiali făcuți pentru admiterea sa și a Republicii Moldova în UE.
Și SUA au sprijinit Ucraina și o vor mai face. „Repet și subliniez”, ca să vă citez: SUA, nu administrația Trump. Iar România nu are parteneriat cu „administrația Trump”, ci cu SUA. Citiți documentul și veți vedea că niciunde nu se vorbește de partenerul numit „administrația Trump”. Că actualul locatar de la casa Albă crede că SUA sunt ca o firmă a lui e altă problemă ce se va rezolva mai repde decât un ciclu de hibernare al dumneavoastră.
Cu ani în urmă, când erați vârf de lance al puciului intrumentat de la Grivco, ați declarat că singurul lucru de care vă temeți este Departamentul de Stat. O glumiță prin care acuzați SUA de ingerință. Acum, la ieșirea din prima refrigerare politică, de cine vă mai temeți, domnule Hibernatus? De „administrația Trump”? O considerați a fi totuna cu Departamentul de Stat? Să înțelegem și noi de unde vă mai vin temele.
„România nu trebuie să trimită trupe în Ucraina. Nici soldați, nici trupe de menținere a păcii. Am spus asta acum 3 ani, nu mi-am schimbat părerea cu un milimetru. Dacă voi fi președintele României, nu vom trimite trupe în Ucraina. Punct”, a afirmat ritos Hibernatus. Pentru această bazaconie, Putin l-ar pupa pe gură ca pe frumoasa din pădurea adormită. Domnule Hibernatus, punctul acesta vă dă cu virgulă. Dezghețați-vă neuronii și întrebați-vă ce veți face dacă partenerii europeni și chiar cei euroatlantici vor decide să trimită trupe în Ucraina. Preuspunând că ați fi lăsat să decideți singur, veți face opinie separată? Veți juca ceardașul cu Orban și cu Fico? La ce înțelepciune faceți dumneavoastră trimitere ca soluție în fața asaltului Kremlinului? La cea rusească, la care făcea trimitere și Georgescu?
„Încă un an de război este prea mult pentru noi. Pragmatismul este singura opțiune”. Care pragmatism? Al afaceristului Trump, care a găsit de cuviință să pună la cale jefuirea unei țări agresate în conivență cu agresorul? Domnule Hibernatus, îmi închipui ce greu ați dus acest război dacă încă un an e prea mult! Pentru noi, cei rămași în lumea fierbinte de lângă cazanul în colocot numit acum Ucraina nu e prea mult, pentru că încheierea unei păci nedrepte doar pentru a-i permite lui Trump să facă o afacere bună ar fi o înfrângere a noastră, a tuturor celor ce mai credem în principiile dreptului internațional și care suntem conștienți că o pace umilitoare pentru Ucraina ar fi premiza unui nou asalt al Moscovei asupra următoarelor victime.
Domnule Hibernatus, dacă aliații noștri europeni vor trimite trupe în Ucraina, și România o va face, fie că-i veți fi, fie că nu-i veți fi Președinte. Punct. Pentru că acele trupe vor constitui nucleul viitoarei armate europene, din care și militarii noștri trebuie să facă parte. Apărarea României de atacul Federației Ruse se realizează acum în Ucraina, nu pe linia Focșani-Nămoloasa.
Domnule Hibernatus, în speranța că nu veți ajunge Președintele României, să auzim de bine și la ieșirea din a doua cri(n)ogenie în care veți intra în această primăvară! Punct.
Sorin Bocancea este profesor și Rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este Directorul revistei Polis și Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor (ISI). Printre lucrările publicate se numără: „Instituţii şi politici publice în Uniunea Europeană” (2004), „Cetatea lui Platon” (2010), „Noi și postcomunismul” (2012) și „Trei decenii de învățământ superior privat în România. Universitatea „Petre Andrei” din Iași” (2021). A coordonat 12 volume colective (dintre care 4 în colaborare) și a realizat alte 5 în coautorat. A publicat peste 60 de articole științifice în reviste și în volume colective.
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
