Ioan Stanomir, despre pericolul extremist și cel rusesc: „Europa a fost fascinată de proiecte abracadabrante, în vremea ce Putin s-a pregătit de război” – INTERVIU

Ioan Stanomir, profesor de Drept constituțional la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București, a vorbit, într-un interviu oferit pentru MediaQuality, despre pericolul extremist din România, precum și despre incapacitatea partidelor mainstream de a ataca „frontal temele legate de probleme delicate, precum suveranitatea, identitatea, patriotismul”.

Cum ar supraviețui România într-un scenariu în care Rusia ar ataca-o, în contextul în care presa străină atrage atenția aupra unui posibil atac al lui Putin asupra statelor din Europa. Care sunt verigile slabe ale „bătrânului continent”? Acestea sunt alte două subiecte analizate de Ioan Stanomir, în interviul oferit publicației noastre.

MediaQuality: Se vorbește în România tot mai des în ultimii ani despre un pericol al extremismului, în special pe fondul apariției și creșterii în sondaje a partidului AUR, condus de George Simion. Ce înțelegem, de fapt, prin extremism?

Ioan Stanomir: Fundamental, extremismul reprezintă, într-o definiție foarte simplu de înțeles, o formă de radicalism politic. Un tip de ideologie care propune soluții simple problemelor complexe ale societății, indicând, de obicei, anumite grupuri ca ținte privilegiate și menționându-le ca fiind responsabile pentru problemele grave cu care se confruntă societatea respectivă. AUR este un partid care are elemente de radicalism politic, pentru că există printre reprezentanții săi suficiente personalități care au un discurs ce se încadrează în ceea ce am menționat.

Senatorul AUR Claudiu Târziu a avut la Iași, în 24 ianuarie, un discurs revizionist, anunțând că ar fi firesc ca România să preia o parte din teritoriul Ucrainei, ca o reparație istorică. Cum să privim o astfel de declarație?

Discursul revizionist al domnului Claudiu Târziu nu este foarte diferit, în substanța sa, de cel pe care îl formulează, la Budapesta, Viktor Orban. Revizionismul înseamnă încercarea de a schimba granițele stabilite postbelic și consfințite după căderea Uniunii Sovietice. Mai cu seamă, în situația în care extinderea teritorială a României s-ar face pe seama unui stat cu care România întreține strănse relații diplomatice și militare, Ucraina, care este, la ora actuală, victima agresiunii ruse.

Astfel că se poate spune că domnul Claudiu Târziu servește cauza propagandei ruse. Propaganda rusă având ca una dintre temele privilegiate de atac caracterul artificial al Ucrainei. Iată cum Viktor Orban și Claudiu Târziu militează pe același tip de aliniament politic.

„Pe principiul revizionismului, deschidem Cutia Pandorei. Ceea ce noi deschidem în Est, Viktor Orban poate deschide oricând în Vest”

Ce ne propune, de fapt, domnul Târziu? Ca România să devină un stat agresor, asemenea Rusiei, și să ia de la Ucraina anumite teritorii care nu îi mai aparțin de mult timp?

Scenariul ar presupune, înțeleg în lectura domnului Târziu, ca Ucraina să facă implozie, iar țările vecine, particular România, să-și ia ceea ce până la un punct a fost a lor. Nimeni nu contestă faptul că aceste teritorii au fost, până în 1940, ale României.

Problema este că hărțile s-au schimbat, iar România însăși și-a schimbat harta după 1945, înglobând Transilvania de Nord. Pe principiul revisionismului, deschidem Cutia Pandorei. Ceea ce noi deschidem în Est, Viktor Orban poate deschide oricând în Vest. De aceea, revisionismul este atât de periculos și de contraproductiv pentru națiunea română.

„Partidele mainstream nu au nici capacitatea, nici energia, nici inteligența de a ataca frontal temele legate de probleme delicate, precum suveranitatea, identitatea, patriotismul”

De ce credeți că prinde atât de bine extremismul în România? Unele sondaje arată chiar că AUR și partidul Dianei Șoșoacă, SOS România, ar ajunge la un procent de 30%?

Pentru că partidele mainstream nu au nici capacitatea, nici energia, nici inteligența de a ataca frontal temele legate de probleme delicate, precum suveranitatea, identitatea, patriotismul. Nu sunt capabile, nici suficient de inteligente, nici suficient de curajoase pentru a înfrunta temerile românilor. Atunci, aceste temeri și aceste teme alimentează radicalismul politic.

Rares Bogdan, prim-vicepreședinte al PNL, spunea recent, într-o intervenție televizată, că „100% va rezista Coaliția PNL-PSD, pentru că Vladimir Putin va câștiga alegerile din Rusia”. Este acesta un argument suficient de solid pentru români, pentru electorat? Mă refer la „sperietoarea Putin” folosită de anumiți politicieni români?

Punctul de vedere al domnului Radeș Bogdan este unul partizan. Domnia sa este un lider important al PNL, iar această perspectivă face legătura între politica internă și cea externă. Este limpede că, pentru PNL și PSD, legitimarea reciprocă vine din evocarea pericolului radicalismului politic, AUR și Partidul SOS România.

Ar fi bine, însă, ca această legitimare prin invocarea radicalismului politic să fie dublată și de o legitimare prin atacarea unor teme de substanță, precum buna-guvernare, transparența, descentralizarea, întărirea domnii legii, creșterea capacității României de a se apăra împotriva inamicilor ei externe.

În absență acestei legitimări prin discurs și prin acțiune internă, această alianță PSD-PNL poate supraviețui, dar ea nu rezolvă problema de fond a României, anume existența unei nemulțumiri difuze de care beneficiază exponenții radicalismului politic.

Cum ar arăta România cu 30%, la alegeri, partide extremiste?

Restul de 70% va fi dat de partidele care nu aparțin acestui spectru politic. Depinde foarte mult de scorul PNL și PSD. Se va vedea cât se vor eroda, în special PNL. Pentru că, pentru Partidul Național Liberal, această alianță cu PSD poate ridica serioase dificultăți de poziționare ideologică și de întărire a propriei sale identități. Și vom vedea dacă această coaliție rezistă, așa cum sugerează domnul Rareș Bogdan.

Foarte importante vor fi scrutinurile locale, europarlamentare și, apoi, scrutinul prezidențial, pentru că președintele este, prin Constituție, cel care inițiază consultările și cel care, de fapt, desemnează candidatul la funcția de prim-ministru.

Mai vedeți posibilă, în acest an, și un alt tip de alianță politică, în afară de cea PSD-PNL? Și nu mă refer la alianțe cu partidele extremiste. Ci la o nouă alianță PNL-USR, de exemplu. Sau PNL cu Alianța Dreapta Unită?

E greu de crezut că PNL și USR vor mai intra într-o alianță, în acest moment. USR a ales să fie alături de PMP și de Partidul Forța Dreptei. Este de văzut dacă soluția președintelui Cătălin Drulă (USR) este una de câștig pentru acest partid, fiindcă, până la urmă, testul unei alianțe de tipul celei gândite de USR este următorul: este scorul pe care îl obțin ca alianță mai mare decât scorul pe care îl obțin ca partid singur sau nu? Dacă obțin mai mult, înseamnă că această alianță are o relevanță. Dacă obțin la fel sau mai puțin, înseamnă că alianța a fost una ineptă și inutilă.

„Partidul SOS România și AUR se află cam în relația în care se aflau gogo-cuziștii cu legionarii”

La ce să ne așteptăm de la acest an electoral?

Sunt foarte mulți factori de luat în considerare. Candidații la funcția supremă în stat, iată o necunoscută. Nu este limpede dacă domnul Mircea Geoană va candida. Dacă da, atunci din ce perspectivă va candida? Va candida din partea PSD? Din partea PNL? Va candida independent? Ar fi o premieră pentru noi ca un candidat independent să aibă șanse reale la alegeri. E de văzut.

Este clar că domnul Micea Geoană este un candidat la ora actuală. De asemenea, este limpede că PSD este vădit preocupat de întărirea poziției sale la nivelul președinției republicii. Sunt foarte multe scenarii optimiste legate de această sinergie dintre PNL și PSD. Ele, însă, vor trebui să înfrunte testul realității, respectiv seria de alegeri.

Aș mai adăuga că radicalismul politic este el însuși minat de rivalități, pentru că relațiile dintre George Simion și Diana Șoșoacă sunt foarte, foarte proaste. Ca să fac o analogie istorică, Partidul SOS România și AUR se află cam în relația în care se aflau gogo-cuziștii cu legionarii, în perioada de dinainte de 1938. Vânau pe același teritoriu al antisemitismului și al radicalismului politic de tip totalitar, dar se detestau reciproc. Partidele radicale concurente din România sunt animate de o ură ieșită din comun și ați văzut foarte bine că domnul George Simion este preocupat de creșterea în sondaje a competitoarei sale, Diana Șoșoacă.

Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă au șanse să ajungă la Cotroceni?

Este greu de spus. Un politician precum Klaus Iohannis a beneficiat de un culoar de care puțini vor mai beneficia în viitor. În cele din urmă, dacă este să fim foarte corecți, domnii Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă sunt președinții celor mai mari partide din România, așa încât există ceva care să-i recomande. N-ar fi ajuns acolo dacă distinșii lor colegi și distinsele lor colege nu ar fi fost de acord cu prezența lor în acele poziții.

Apar diverse informații, în ultimul timp, conform cărora Rusia se pregătește să atace Europa, inclusiv state membre NATO, într-un viitor nu prea îndepărtat. Presa străină citează, în acest sens, servicii de informații europene sau diverși generali de rang înalt.

Eu mă feresc, în general, de scenarii apocaliptice. Este limpede că atâta vreme cât Rusia înregistrează un blocaj pe frontul ucrainean, este greu de crezut că se va mai angaja într-o aventură militară. Problema o văd în altă direcție. Este vorba de necesitatea întăririi rapide a capacităților de apărare și necesitatea de a ne trezi la realitate după utopiile pacifiste și ecologiste care aproape au nenorocit continentul nostru.

Vorbim, în primul rând, despre capacitatea cetățenilor acestui continent de a nu comite un act de sinucidere colectivă. Priviți ce se întâmplă cu fermierii din Europa. De ce ies fermierii din Europa în stradă? Pentru că niște politici radical-ecologiste sunt pe cale să distrugă unul dintre sectoarele competitive ale Europei, sectorul agricol. Ecologismul radical, în viziunea sa ultimă și direct, s-a manifestat în timpul pandemiei. Țineți minte că unii erau încântați, de exemplu, că în orașe au reapărut animalele sălbatice?

Animalele sălbatice ar trăit foarte bine și fără oameni. Întrebarea este următoarea: ecologiștii radicali doresc un pământ cu sau fără oameni? Doresc un pământ cu sau fără agricultură? Doresc ei să mai avem avioane? Să mai avem vaci pe câmpurile noastre? Să mai avem culturi? Sau să trăim ca în sânul lui Avram, toți într-o peșteră, ascultând discursurile Gretei Thunberg?

Aceste lucruri se leagă, pentru că Europa, în ultimii ani, a fost fascinată de aceste proiecte abracadabrante, în vremea ce Vladimir Putin s-a pregătit de război. Asta este situația descrisă în culori total incorecte politic. Eu sunt în favoarea protecției mediului înconjurător, dar aș sugerea, cu modestie, că și noi, oamenii, am avea un loc pe această planetă. Nu doar elementele naturii și biodiversitatea.

Țările din Estul Europei pare că au păstrat destul de mult contactul cu realitatea despre care vorbeați. Contextul istoric probabil că ne-a făcut mai vigilenți decât pe alți europeni.

Mi se pare, totuși, că este firesc. Noi nu avem nevoie de Greta Thunberg să ne dea lecții. Cred că noi, cei din Est, am avut parte 50 de ani de personaje din același aluat ca Greta Thunberg. Eu nu voi pleca niciodată urechea la asemenea profeți.

Cred că oamenii din Est, dar și cei din Vestul Europei înțeleg aceste lucruri. Dacă sapi la temelia ordinii unei societăți, se va crea anarhie. Nu utopie, ci anarhie. Înțeleg că inimicii cei mai mari ai noștrii nu sunt cei care te reglementează, ci sunt cei care hiper-reglementează, în numele salvării omenirii. Iar politica radical-ecologistă este o astfel de nebunie colectivă care, dacă ar fi aplicată, ar duce la extincția noastră. Poate că ăsta este scopul. Nu știu, mă întreb.

Revenind la scenariul unei agresiuni ruse asupra unor state membre NATO. Care ar fi verigile slabe ale Europei?

O verigă slabă o avem în vecinătata noastră, este vorba de Ungaria. Aș spune că, în afară de Ungaria, celelalte state sunt suficient de rezonabile pentru a înțelege ce se întâmplă. Problema fundamentală este că am intrat într-o realitate dificil de imaginat pentru noi, pentru că din 1945 încoace n-am mai cunoscut război în părțile noastre.

Vă las pe dvs. să vă imaginați cum este să te adaptezi unei realități definite de atacurile cu rachete, cu artilerie și cu drone. E o realitate cu totul diferită, teribilă. E de ajuns să ne uităm în Ucraina și să ne dăm seama de natura ei apocaliptică din punctul de vedere al costurilor umane.

Într-un astfel de scenariu apocaliptic, ne putem aștepta și la trădări răsunătoare în Europa? Istoria ne-a arătat că ele au mai existat, victime fiind statele din Est.

Sigur, asta este mare o întrebare. Dacă nu cumva occidentalii se vor plictisi de noi și vor considera că locul nostru este alături de ruși. Până la urmă, de aceea trebuie să ne apărăm și singuri.

Ce ar însemna ca România să se apere și singură? Pare un scenariu destul de pesimist, dacă ne gândim doar la dotarea destul de precară a Armatei Române.

Nu aș spune că suntem într-o stare deplorabilă. Se fac eforturi și cred că, dacă vom fi puțin atenți, reușim să ieșim la suprafață. N-aș fi nici pesimist, nici resemnat. Rolul nostru este ca, în eventualitatea unui război, noi să nu o luăm la fugă. Nu ar fi indicat să repetem 1940, să cedăm teritorii și să o luăm la fugă cu toții. Eventual, să o luăm la fugă de la Iași și să ne oprim la București. Nu cred că ar ajuta pe nimeni.

Poate fi 2024 un an al păcii în Ucraina?

Pace nu are cum să fie în Ucraina, pentru că armata rusă se află pe teritoriul acestui stat. Va fi un an care poate să evolueze, în opinia mea, în două direcții. Fie într-o consolidare a acestui război de tranșee, fie în direcția unei slăbiri a frontului ucrainean și înainterea rușilor. E greu de spus.

Rușii presează, dar nu mi se pare că au inteligența și logistica necesare pentru a străpunge frontul ucrainean. Ei, mai degrabă, doresc să-și consolideze cuceririle și să pună lumea întreagă în fața unui statu-quo. Adică, asta este granița creată de noi și vă invităm să o recunoașteți.

Cum s-ar putea încheia pace, în acest moment? Pace ar însemna, în viziunea rusă, ca Ucraina să dispară ca stat. Să dispară într-un mod similar cu cel în care a dispărut Cehoslovacia. Mai întâi, i-a fost luat Ținutul Sudeților, după care, peste un an, s-a intrat cu trupele la Praga și l-am făcut protector.

Am făcut Slovacia independentă cu ajutorul colaboratorilor locali și, iată, s-a rezolvat problema Cehoslovaciei. Dorim să rezolvăm în acest mod problema Ucrainei? Nu știu, poate domnul Târziu ar fi încântat ca noi să ne repezim ca niște hiene și să sfârșiem un organism moribund, uitând că toți cei care au participat, în 1938-1939, la dezmembrarea Cehoslovaciei au fost următorele victime ale lui Adolf Hitler. Mă refer, de exemplu, la Polonia.

Polonia a greșit grav participând la dezmembrarea Ceholsovaciei și peste un an a fost victima agresiunii hitleriste. Polonezii înțeleg foarte bine aceste lucruri și observați că nu există în spațiul public polonez cu viziuni similare ale celor lui Claudiu Târziu.

Dacă te repezi să muși dintr-un cadavru, vei ajunge și tu în cadavru destul de repede. Domnul Târziu poate se preface că nu știe, dar Rusia nu dă nimănui nimic. Rusia dă vasarilor ei pentru a-i ține mai aproape. Dorim noi să fim vasalii Rusiei? Poate domnul Claudiu Târziu dorește. Eu, personal, am o altă viziune despre țara mea.