Într-un mediu politic populat aproape integral de personaje insalubre și incapabile să comunice mesaje într-un mod profesionist, reapariția lui Mircea Geoană în spațiul public le poate părea multora un element de bun augur. Căci Geoană comunică bine, are însemnele NATO în spate, se prezintă profesionist și, cumva, oferă sentimentul că e ceva “mai spălat” decât restul. Dar Geoană nu s-a născut ca figură publică în 2019, când a devenit Secretarul General Adjunct al NATO. Ba chiar înainte de asta, era un personaj politic căzut în dizgrație, după o carieră construită pe interacțiuni cu personaje cel puțin problematice. Vanghelie, Vântu, Voiculescu, Năstase, Hrebenciuc, Niculae, Iliescu, Rizea sunt doar câteva dintre asocierile care au contribuit, într-un fel sau altul, la felul în care Geoană și-a construit parcursul profesional și politic.
Sigur, au trecut niște ani de atunci și publicul are, în general, o memorie scurtă. Pe asta mizează, de fapt, și Geoană, cel care acum pozează în acest profesionist care aduce cu sine valori globale sănătoase, integritate și competență: pe faptul că lumea a uitat.
Și, cumva, ca să putem evalua corect un potențial candidat la prezidențiale, e bine să trecem în revistă toate elementele biografice și relaționale ale acestui personaj despre care se poate spune orice, numai faptul că ar fi lipsit de ambiție și de puterea de a călca pentru ea pe cadavre nu. Așa că în acest material de presă am strâns toate elementele importante din istoria personală și profesională a lui Mircea Geoană.
Într-un episod viitor vom analiza și modul în care acționează în prezent pentru a-și croi drumul către o poziție pe care o visează încă de pe vremea când obișnuia să țopăie de bucurie înainte de a vedea rezultatul votului.
Ca atare, veți putea citi în rândurile care urmează o poveste în care veți întâlni personaje de tristă amintire, esențiale în devenirea lui Mircea Geoană drept politician. Unul care, însă, declară acum că și-a câștigat poziția la NATO “pe persoană fizică”. Deci, ar fi bine să vedem cine a pus cărămizi la construcția acestei persoane fizice, care astăzi, iată, își clamează cu atâta mândrie “independența”.
Un start bun
Mircea Geoană a avut un start bun în viață. Fiu al unui fost general comunist, pentru el astrele s-au aliniat favorabil de la bun început.
Ioan Geoană, tatăl lui, a fost șef al Comandamentului Apărării Civile și a activat în MApN în perioada 1965-1992. Cumva, tatăl lui Geoană a avut un rol important la Revoluție, existând mai multe voci care susțin că, la momentul acela, l-ar fi ajutat pe Ion Iliescu cu planurile subteranelor capitalei, de unde, chipurile, ar fi acționat “teroriștii”. Astfel se pare că ar fi securizat un drum drept către structurile puterii de rit nou în beneficiul fiului său, Mircea.
Și ar mai fi un element interesant în privința importanței tatălui în poveste, mai exact acela că Ioan Geoană ar fi fost trimis la Moscova în perioada 1953 – 1954 pentru o specializare. Această perioadă de specializare a generalului Geoană la ruși s-a suprapus peste perioada de specializare la Moscova a studentului Ion Iliescu.
În anul 2009, tatăl lui Mircea Geoană a murit și a fost îngropat la Cimitirul Ghencea Militar. Cu onoruri. Patriarhul Daniel a transmis atunci, prin episcopul vicar patriarhal Vincențiu Ploieșteanul, un text despre personalitatea fostului general comunist în termeni elogioși și plini de compasiune. La ceremonie a participat toată spuma PSD-ului de la vremea aceea, de la miniștrii partidului la Ion Iliescu și Adrian Năstase.
Și cum n-a fost chiar copilul oricui, în vremuri în care chiar conta al cui copil ești, Mircea a avut parte și de o educație aleasă, căci privilegiile nu l-au ocolit niciodată. Astfel, în anul 1977 termina cursurile liceului Sfântul Sava din București și, tot în timpuri comuniste, absolvea Institutul Politehnic București, unde s-a specializat în Mecanică. În anul 1988, tot în comunism, se înscrie la Facultatea de Drept a Universității București, ale cărei cursuri le finalizează în 1993, după Revoluția la care tatăl său a contribuit.
Între anii 1991 și 1992 urmează la Paris un curs al Școlii Naționale de Administrație, iar în 1994 face un curs privind instituțiile democratice chiar la NATO. În 1999, Geoană ajunge la Harvard Business School, unde urmează un program de dezvoltare managerială, iar în 2005 își obține doctoratul în economie mondială în cadrul Academiei de Studii Economice din București. Doctorat despre care jurnalista Emilia Șercan a scris de curând că s-a finalizat printr-un plagiat de minim 78 de pagini din cele 279. Plagiatul lui Mircea Geoană provine în special din trei surse, după cum relatează Pressone, și anume trei rapoarte prezentate de foștii președinți americani Bill Clinton și George W. Bush. Niciuna dintre aceste lucrări nu este citată în textul lui Mircea Geoană și nu este trecută în bibliografie.
Observăm că în anii de după Revoluție, Mircea Geoană a fost foarte avid de diplome și specializări. Ceea ce ar fi extraordinar, dacă nu am pune peste acest parcurs educațional experiențele profesionale ale acestuia, care se desfășurau în paralel. Căci, se pare că, în timp ce făcea cursuri pe la Paris și pe la NATO, în timp ce scria lucrarea de doctorat și se specializa în afaceri la Harvard, personajul muncea pe brânci în poziții destul de complicate, care nu prea îți lasă timpul liber necesar ca să te ocupi și de studii. Și vorbim numai despre poziții cheie în domeniul Externelor, unde Geoană a ajuns destul de repede, prin 1991, și nu pe orice fel de funcție, ci chiar pe aceea de Director în Ministerul Afacerilor Externe, când și-a făcut și specializarea de la Paris.
Foarte stranie numirea lui în această poziție, totuși, căci e greu de priceput în ce fel se leagă specializarea în Mecanică (singura pe care o deținea la momentul acela) de politica externă. Dar ne facem că nu observăm aceste detalii aparent nesemnificate, dar totuși interesante, și mergem mai departe pe parcursul profesional al lui Geoană, găsindu-l în anul 1993 în poziția de purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe și în 1994 în aceea de director general al Ministerului Afacerilor Externe. În 1996 devine ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în SUA, iar în 2001 președinte al OSCE.
Pentru cineva care își amintește acele vremuri și le și înțelege puțin, ascensiunea asta în politica externă a lui Mircea Geoană te pune puțin pe gânduri. Mai ales dacă te gândești că vorbim, totuși, despre un absolvent de Mecanică la Politehnică, care abia ocupând aceste funcții începe să facă cursuri de specializare. Cum s-a născut pasiunea lui Geoană pentru Externe e cam greu de spus, privind chiar cu atenție la CV-ul său public.
“Nemernicii dracului!”
Orientarea politică a lui Mircea Geoană a fost evidentă încă de la bun început, iar apropierea de partidul lui Iliescu i-a adus numai funcții și beneficii. În 2004 devenea senator PSD de Dolj și președinte al Comisiei pentru Politică Externă a Senatului României, în 2008 recâștiga mandatul de senator PSD, iar din 2011, după despărțirea de partidul celor trei trandafiri, a devenit senator neafiliat.
Cum s-a rupt lanțul de iubire cu PSD-ul?
Ei bine, toți ne amintim de campania electorală din 2009. O campanie care a arătat, în primul rând, faptul că, în realitate, Geoană nu e chiar atât de diplomat pe cât se pretinde. În timpul unei vizite electorale prin Bucovina, mai mulți oameni simpli au venit către acesta cu diverse critici aduse PSD-ului și corupției pe care oamenii acestui partid o au parcă în sânge. Iar, la întrebarea incomodă a unei femei, Mircea Geoană a ripostat cu zvâc: “Nemernicii dracului!”
Alegerile din 2009 au pus oricum imaginea lui Geoană într-o lumină cel puțin stranie și au scos la iveală relații cu personaje sulfuroase, precum SOV. Dacă alegerile din 2004, în care Geoană a fost cu sufletul și cu chipul alături de Adrian Năstase, au stat sub semnul strategiei eficiente a lui Traian Băsescu, alegerile din 2009 au stat sub influența mogulilor de presă, care au simțit că se pot implica direct pentru a influența rezultatul alegerilor. Și cum Voiculescu și Sorin Ovidiu Vîntu s-au poziționat împotriva lui Băsescu, evident că au devenit aliații de suflet și consultanții de taină ai lui Mircea Geoană.
“Da’ aseară, la Vîntu, v-a plăcut?”
Povestea campaniei din 2009, în care Geoană a participat ca reprezentant al PSD, e unul dintre episoadele de referință ale modului greșit în care politicul și presa au ales să interacționeze pentru a determina anumite rezultate și pentru a beneficia de anumite privilegii. Amintim pe scurt situația: înainte de turul 2 al alegerilor, Dinu Patriciu declara la un post de televiziune că îl detestă pe Băsescu pentru că în 2004 ar fi lovit peste față un copil. A doua zi, un site finanțat de Sorin Ovidiu Vîntu a publicat un clip în care Traian Băsescu lovea sau părea că lovește un copil la un eveniment electoral de la prezidențialele precedente.
Și pentru că ducea o luptă împotriva lui Băsescu, SOV s-a apropiat de Mircea Geoană, contracandidatul lui. Așa a luat naștere controversata vizită a lui Geoană la vila lui SOV în preziua dezbaterii electorale finale dintre candidați. Fotografii publicate de o celebră publicație a timpului și finanțată de SOV îl arătau pe Mircea Geoană intrând în vila lui SOV. A doua zi, la dezbaterea finală, Traian Băsescu a lansat o avalanșă de întrebări pentru Mircea Geoană, toate legate de relația pe care acesta ar fi avut-o cu SOV.
Reacția lui Geoană “la cald” a fost una ciudată. Părea amuțit, părea învins, părea strâns cu ușa în mod dureros. Abia mai târziu a încercat o explicație pe site-ul personal:
„Aveam informaţii că echipa lui Traian Băsescu era deja în posesia întrebărilor pe care moderatorul trustului Realitatea urma să le adreseze celor doi candidaţi în dezbaterea de a doua zi. Şi am dorit să aflu de la sursă, de la patronul acestui trust, care sunt aceste întrebări“.
Explicația, însă, pare a fi mincinoasă. În primul rând, Robert Turcescu, moderatorul acelei dezbateri, a spus public că cei doi candidați cunoșteau întrebările și nu era nevoie de intervenții în acest scop, iar Cozmin Guşă, coordonatorul campaniei lui Mircea Geoană, a susținut public că „Mircea Geoană a ascuns echipei sale de campanie că a fost la Vîntu. Eu am aflat de la nişte copii din stafful de campanie al lui Geoană, care au venit să-mi spună: «Domnu’ Guşă, uitaţi ce-a apărut pe Academia Caţavencu!». Putea să fie o banalitate, să fie cum a spus Vîntu, că Geoană s-a dus să se relaxeze. N-avea nevoie de relaxarea aia. Şi mai ales cu Vîntu. Dar lipsa de reacţie a lui Geoană n-o să pot să mi-o explic niciodată“.
A explicat, însă, povestea chiar Sorin Ovidiu Vîntu în 2015:
”În 2009 vin alegerile, Mircea Geoană îmi face una din vizitele obișnuite. De ce mă vizita? Simplu: asistența pe zona economică i-o dădeam eu împreună cu un alt grup de tovarăși. Noi îi asiguram pregătirea pe partea economică pentru discursurile publice și, mai ales, pentru dezbaterea finală. Este inutil să mă contrazică. Ăsta este marele secret al vizitei lui Mircea Geoană din noaptea de dinaintea alegerilor. Domnia sa venea aproape în fiecare zi pe la noi”.
După pierderea prezidențialelor din 2009, Geoană a pierdut și șefia PSD, iar în 2011, în urma unui conflict cu Victor Ponta, a fost exclus din Comitetul Executiv Național. Un an mai târziu era reprimit în partid, ca să fie din nou exclus în 2014, împreună cu Dan Șova și Marian Vanghelie, care lansaseră critici la adresa lui Ponta și Dragnea, după pierderea prezidențialelor de către PSD.
Dar în această perioadă de câțiva ani, viața lui Geoană a devenit interesantă și pentru organele de anchetă.
De pildă, în anul 2010, Agenția Națională pentru Integritate lansa la adresa lui Mircea Geoană acuzația că nu ar fi menționat în declarația de avere suma de 730.000 de euro investiți într-o locuință și două locuri de parcare. Mai mult, soția și dragostea lui, Mihaela, era acuzată de faptul că ar fi încasat din dividende o sumă de aproximativ 100.000 de lei, pe care soțul nu a menționat-o în declarația de avere, cu atât mai mult cu cât aceeași Mihaela Geoană deținea 70% din 17 loturi de teren intravilan în sectorul 1 al capitalei, și acestea nedeclarate de președintele de atunci al Senatului.
Geoană a ieșit atunci public și a spus că toate acuzațiile ANI ar fi fost “o sumă de neadevăruri și erori” și a acuzat declanșarea unei “vânători de pesediști”.
Vizita la Moscova
În anul electoral 2009, mai exact pe 27 aprilie, Mircea Geoană efectua o vizită privată la Moscova, unde s-ar fi întâlnit în mare taină cu unul dintre consilierii lui Medvedev, în urma unui aranjament realizat în prealabil de Boris Golovin, un afacerist cu interese în domeniul energetic din România și despre care presa vremii scria că ar fi fost ofițer în cadrul GRU.
Vizita, care a trezit interesul mass-mediei din România, a fost ținută secret puțin timp, reacțiile la cald ale lui Viorel Hrebenciuc și ale lui Cozmin Gușă (consultantul de campanie al lui Geoană) indicând faptul că n-ar exista nicio legătură între Geoană și Golovin și că vizita nu le era cunoscută. Numai, la doar câteva ore mai târziu, fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu, confirma public că vizita lui Geoană în Rusia a avut loc.
„Domnul Geoană, în calitate de președinte al Senatului a contactat Ministerul de Externe, precizându-ne că e vorba de o vizită informală, neoficială, și am pus la dispoziție un dosar de vizită, adică o evaluare a statului a relațiilor bilaterale între România și Federația Rusă. Nu știu cu cine s-a întâlnit, tocmai pentru că este o vizită neoficială, insituțiile statului nu se interesează în ceea ce privește programul, agenda, nivelul de întâlniri”.
O sursă Hotnews a fost, de fapt, punctul de plecare al acestei dezvăluiri. Cititorul, care se semna GRU, scria următoarele:
“Există informații că Mircea Geoană a efectuat o vizită secretă la Moscova la data de 27 aprilie 2009. A plecat cu un avion privat, vizita a fost aranjată prin intermediul lui Boris Golovin, fost spion rus cu afaceri în domeniul energiei în România, apropiat de Viorel Hrebenciuc. Scopul era obținerea unei întâlniri cu Putin sau cu Medvedev pentru lobby și sprijin. Geoană s-a întâlnit doar cu un consilier de la Kremlin și n-a fost ceva oficial, ci undeva în apropiere de Moscova. A obținut promisiunea că va fi ajutat financiar și prin toți vectorii de influență din România.”
Strâns cu ușa de situație, Geoană a recunoscut că a fost într-o vizită privată la Moscova, la invitația omologului său pentru a “vizita Rusia”.
Ceasurile de 100.000 de euro, garantate de Vanghelie
Rezultatul prezidențialelor și certurile cu social-democrații care l-au înlocuit la vârful influenței din PSD l-au pus pe Geoană cumva într-o poziție periferică. Și lui Geoană nu-i place la periferie. Așa că s-a repoziționat și și-a luat alături parteneri de talie înaltă. De la Sectorul 5.
După cea de-a doua excludere din PSD, Mircea Geoană a lansat împreună cu Marian Vanghelie un partid care se numea România Noastră, o platformă politică care nu a avut niciun fel de succes. Totuși, la puțin timp după eșecul proiectului, mai precis în 2015, Geoană era invitat de procurorii anti-corupție la o discuție serioasă. Partenerul lui politic, Marian Vanghelie, acuzat că ar fi primit cea mai mare mită din politica românească (30 milioane de euro), îi dăruise lui Mircea Geoană 3 ceasuri, cu o valoare aproximativă de 100.000 de euro. Și atunci procurorii au vrut să-l anunțe pe Geoană că vor pune sub sechestru cele trei accesorii primite cadou de la bunul său prieten, pentru că exista prezumția că acele trei ceasuri ar fi fost achiziționate din banii primiți drept mită și atunci Geoană ar fi fost beneficiar al mitei, chiar și dacă nu știa acest lucru.
Potrivit procurorilor, Vanghelie i-a dăruit lui Geoană un ceas Glashutte care costa în jur de 40 de mii de dolari. Celelalte două erau ceasuri de la brandul Vacheron Constantin, la fel de scumpe și acelea.
Mircea Geoană le-a spus procurorilor că a primit acele ceasuri cadou și că nu i s-au solicitat niciun fel de favoruri în schimbul lor, ba chiar le-a precizat că nici nu-i plăceau în mod special, ele nefiind pe gustul său.
În 2022, Geoană a rămas în cele din urmă fără ceasurile primite de la prietenul lui. Judecătorii Curții de Apel București au pus sechestru pe obiectele de lux, după ce în 2021 au deciseseră restituirea lor.
”Aceste bunuri au fost dăruite martorului Geoană Mircea Dan la diferite ocazii, acesta fiind un dobânditor de bună-credință. Bunurile primite au fost supuse unor operațiuni de ascundere a originii infracționale”, au subliniat procurorii.
Om bogat, chirie modică
În perioada 2004 – 2015, Mircea Geoană a locuit într-o casă a RA-APPS, de fapt o vilă cu vreo zece camere dintr-o zonă exclusivistă a Bucureștiului, în suprafață cumulată de 133,14 metri pătrați, dependințe de 113 metri pătrați, o anexă de 6 metri pătrați și o curte de 429 de metri pătrați. Locuința a primit-o pe vremea când ocupa funcția de ministru de Externe, plătind la vremea aceea o chirie modică.
Din 2009 până în 2011, nici acea chirie modică nu a mai plătit-o, pentru că de asta s-a ocupat Senatul, fiind desemnată locuință de protocol pentru șeful instituției. După 2009, Geoană a plătit singur chiria și acesta se plângea public că îl costă prea mult, intenționând să se mute. Nu s-a mutat decât în 2015, după ce Ponta l-a eliberat din funcția de înalt reprezentant al prim-ministrului pentru promovarea proiectelor economice strategice și diplomație publică. Sigur, ar fi putut cumpăra casa, dar Geoană a declarat că nu are banii necesari.
Centrul de Investigații Media a intrat mai adânc în acest subiect și a intrat în posesia contractului încheiat între Mircea Geoană și RA-APPS, mai precis, o „convenție de cazare” prin care lui Geoană i se permitea să locuiască în casa din strada Cucu Starostescu nr. 3 din zona Dorobanți. Ei bine, potrivit contractului în posesia căruia Centrul de Investigații Media a intrat în anul 2013, chiria pe care Geoană a plătit-o pentru vilă, anexe și curte era, conform contractului, de 139 lei pe luna. La cursul acelei perioade, suma reprezenta cam 36,5 euro.
Și mai interesant de atât a fost descoperirea faptului că, de fapt, Geoană locuia în vila cu pricina fără drept. Un răspuns transmis Centrului de Investigații Media de Daniela Andreescu, secretarul general al Guvernului la acel moment și, deci, șefa directorului RA-APPS, Georgian Surdu arăta foarte clar acest lucru: „Vă comunicăm faptul că am luat act de renunțarea la cererea anterioară a Senatului României privind solicitarea inițială în legatură cu imobilul (…) ocupat fără temei legal de actualul președinte al Senatului și de familia sa”.
Așadar Geoană nu avea dreptul, conform legii, la o locuință RA-APPS.
Și totuși… are tot ce-i trebuie!
Foarte interesant ni se pare și faptul că, de-a lungul vremii, Geoană a pozat mereu în acest om decent și modest financiar, care nu se teme să spună că nu-și permite lucruri sau bunuri. Interesant, pentru că, de fapt, familia lui, atât cea naturală, cât și cea de alianță vin la pachet cu un capital destul de important și cu afaceri destul de sulfuroase, pe care nu prea le-a lămurit nimeni până acum, și cu atât mai puțin Geoană personal.
Potrivit declarațiilor sale de avere și interese depuse ca ambasador la MAE, Mircea Geoană a încasat în 2018 venituri totale de 324.000 lei în calitate de președinte al Institutului Aspen România. În același an, el a înființat firma de consultanță MG International Strategic Consulting Group SRL, care a înregistrat în 2018 un profit net de 247.000 lei, la o cifră de afaceri de 396.000 lei. Inițial, firma era controlată de Mircea Geoană, cu 60% din capital, soția sa și fiul său deținând câte 20%. Conform termene.ro, în octombrie 2019, cu puțin timp înainte de preluarea postul de secretar general adjunct al NATO, Mircea Geoană a ieșit din firmă, renunțând și la calitatea de administrator.
Recent, participând la o emisiune online, Geoană este întrebat dacă e un om bogat.
Gazda emisiunii îi sugerează, de la început, că ar fi bine să nu ezite să-și recunoască bogăția, pentru că românul tinde să respecte și să aibă încredere în politicienii bogați, care nu mai doresc să fure. Și atunci, e cam prima dată când Geoană admite că are și el niște bani și nu prea are lipsuri:
“Sunt un om care am tot ce-mi trebuie și n-am grija zilei de mâine și har Domnului, că multă lume n-are luxul ăsta al meu. Am ce-am câștigat, la NATO am fost plătit foarte bine, ăsta e adevărul. E semi-secret salariul, dar nu trebuie să intrăm în detalii. Se plătește foarte bine. Dar mai e o chestiune și vă spun asta fără să-mi fac vânt cu coada sau ceva: printre variantele de după NATO, o variantă pe care o face toată lumea, o să-l vedeți pe Stoltenberg, l-ați văzut pe Rasmussen, pe toți ăștia care au fost în poziții mari, toți se duc și fac afaceri după ce pleacă de acolo și se îmbogățesc după. Eu, dacă vreau să plec de aici și să fiu în consilii de administrație în mari companii occidentale, la tehnologie, conduc inovarea la NATO, chiar mă știe lumea, sunt foarte apreciat, eu dacă mi-aș pune în minte să monetizez jobul de la NATO, am oferte de n-am ce face cu ele. Fac bani fără probleme!”
Ca atare, dacă ar vrea să fie miliardar, Geoană ar monetiza experiența de la NATO. El a ales, însă, să folosească însemneze NATO ca să mai încerce o dată cu România. Și cu Mihaela, dragostea lui.
Nu întâmplător o amintim pe Mihaela Geoană, pentru că și dinspre familia ei vin niște povești extrem de interesante, pe care sigur Mircea Geoană și-ar dori ca opinia publică să le fi uitat.
Margareta Costea este mama Mihaelei Geoană și, desigur, soacra lui Mircea. Potrivit informațiilor publice, Margareta Costea provine dintr-o familie de aromâni bogați. De altfel, în familia Mihaelei există această apetență pentru îmbogățire, care se poate sesiza destul de simplu, aruncând o privire peste afacerile ei.
Dar soacra lui Mircea Geoană apare într-o poveste pe jumătate tristă, pe jumătate jenantă, procurorii militari deschizând un dosar în care aceasta era acuzată că ar fi obținut în fals un certificat de revoluționar. De ce? Păi pentru că i-ar fi căzut o ladă pe genunchiul drept pe data de 23 decembrie 1989.
Povestea spusă chiar de soacra lui Geoană în dosar este următoarea:
“În ziua de 21, ascultam la aparatul de radio mitingul transmis din Piaţă şi, în momentul când mi-am dat seama că acolo – în sfârşit – se întâmplă ceva, am plecat imediat spre Piaţă. M-am întâlnit cu Caramitru. În ziua de 22, împreună cu Caramitru şi cu un grup restrâns am intrat în studioul 5 al Televiziunii. Era ora prânzului, printre cei aflaţi în primele minute erau şi Ionescu Cazimir cu soţia şi Mircea Dinescu. La puţin timp, am deschis uşa domnului Ion Iliescu, cu care am conversat mai multe minute. Trebuia să iau cuvântul când a anunţat că vin 2000 de terorişti şi am coborât câţiva să organizăm baricadarea clădirii. În timpul nopţii (bineînţeles că “teroriştii” nu au sosit), am avertizat diferite garaje şi întreprinderi să trimită maşini grele pentru baricadă. (…) În ziua de 23 am revenit (eu locuind la o distanţă mică de Televiziune) şi am început – la îndemnul unui domn în vârstă de circa 40 de ani îmbrăcat într-un costum maro – împreună cu mai multe persoane să punem sticle într-un camion pentru a fi făcute incendiare. Eu puneam straifurile de pânză în sticle, pentru aceasta m-am urcat prin faţa camionului, dar la coborâre – pentru că prin faţă se urcau alţii – am încercat să cobor prin spate, unde însă oblonul nu era prins şi am căzut trăgând după mine şi o ladă cu sticle, care mi-a căzut pe picior. Şocul a fost foarte puternic, piciorul fiind rănit, conform declaraţiilor medicale depuse la dosar. Am fost dusă la un punct sanitar, unde mi s-au dat primele îngrijiri şi de acolo la Spitalul de Urgenţă, unde, după tratamentul impus, mi s-a pus piciorul în faşă gipsată.”
Pe 16 ianuarie 1991, consultată de primul medic, soacra lui Geoană părea să aibă probleme la genunchiul drept,
Însă, zece ani mai târziu, la un control medical efectuat de Sorin Oprescu, s-a constatat că Margareta Costea avea probleme de sănătate, dar la piciorul stâng.
În cele două certificate medicale, unul scris de celebrul Beuran și celălalt de și mai celebrul Oprescu, se vede clar faptul că soacra lui Geoană ar fi suferit un traumatism la membrele inferioare, doar că primul dintre medici îl constată la piciorul drept și celălalt la piciorul stâng.
Tot soacra lui Geoană înființa în anul 2001 Fundația Tinerii României, un ONG dedicat sprijinirii copiilor și tinerilor. Margareta Costea era președinte, iar Mihaela Geoană vicepreședinte al ONG-ului. Și deși asociația n-a derulat prea multe proiecte, a strâns donații, astfel încât asociația a raportat active circulante în valoare de peste 233.000 de lei. De altfel, și Mihaela Geoană s-a arătat a fi o veritabilă inițiatoare de ONG-uri, care aveau scopuri sociale ce păreau nobile pe hârtie, dar care, în realitate, nu produceau rezultate de niciun fel.
La NATO, pe persoană fizică?
Una dintre declarațiile importante ale lui Mircea Geoană este și-a câștigat poziția la NATO pe munca lui, pe persoană fizică, așa cum ar fi zis și prietenul lui generos Marian Vanghelie. În realitate, se pare că Geoană a ajuns la NATO grație Vioricăi Dăncilă. Dar să începem chiar cu declarația lui Geoană:
“Eu am câștigat poziția de la NATO pe nume propriu, pe persoană fizică, pentru că sunt foarte bun la ceea ce fac!”
Interesant, ar spune probabil Viorica Dăncilă, pentru că există informații care atestă faptul că Mircea Geoană ar fi fost, de fapt, angajat timp de 4 luni la Ministerul Afacerilor Externe în anul 2019, în timpul guvernării Dăncilă. De altfel, el a fost unul dintre cei care au “rămas cu inima în PSD”.
Iată ce spunea, în 2019, Viorica Dăncilă:
“Bineînțeles că și Mircea Geoană și alți colegi care vor să vină alături de PSD vor avea loc. Eu îmi doresc toți oamenii de bună credință și care, chiar dacă au plecat din varii motive, sufletul lor a rămas tot alături de social-democrați„.
În aceeași zi, Mircea Geoană scria pe Facebook că rămâne „cu inima” alături de social-democrație și de foștii colegi din PSD. Cu 2 zile înainte, pe 27 mai 2019, actualul secretar general adjunct al NATO era reîncadrat în MAE, condus atunci de Teodor Meleșcanu de la ALDE, potrivit informațiilor furnizate de minister la solicitarea Profit.ro.
În acest context, e relevantă o declarație recentă a Vioricăi Dăncilă, și anume aceea prin care susține că, de fapt, ea l-a nominalizat pe Geoană pentru ocuparea funcției pe care o deține acum în cadrul NATO.
„Am semnat pentru numirea domnului Geoană pentru că în acel moment, dacă nu îl nominalizam pe domnul Geoană, şi l-am nominalizat că ştiu că este un profesionist, România putea să piardă postul”.
Finanțarea, bat-o vina!
Campania lui Mircea Geoană pentru prezidențiale, desfășurată cu resurse și însemne NATO, devine un subiect destul de discutat în spațiul public în aceste zile. Căci Mircea Geoană profită de orice pretext și de fiecare oportunitate pe care o are în calitatea lui de secretar general adjunct al NATO pentru a-și îmbunătăți imaginea publică și pentru a-și crește popularitatea în vederea prezidențialelor.
Recent, rectorul SNSPA, Remus Pricopie, vorbea despre o „campanie ilegală” a lui Geoană, care ar putea declanșa „investigații de natură penală”.
În plus, mai multe voci au sesizat că Mircea Geoană se folosește de însemnele NATO pentru a-și pregăti participarea la alegerile prezidențiale. Pricopie, însă, îl mai acuză pe Geoană de faptul că ar obține finanțare pentru campania lui de la niște oameni de afaceri.
Într-o postare pe social media, Remus Pricopie îl acuză, practic, pe Mircea Geoană de nerespectarea legii și de construirea unei rețele pentru construcția unei campanii electorale nelegale și netransparente.
„ A folosit – și încă folosește – însemnele NATO pentru a face cea mai amplă campanie politică de tip „clandestin”, din ultimii 30 de ani, apelând inclusiv la sprijin financiar din partea unor oameni de afaceri. Cu acești bani a pus în funcțiune o rețea de zeci de oameni, plătiți lunar, prin diverse ONG-uri sau prin alte mecanisme, pentru moment neclare, pentru a lucra la o campanie care, pe fond, este ilegală. Când se vor aduna mai multe date în acest sens, nu exclud să asistăm la declanșarea unor investigații de natură penală.”
Ei bine, poate că Geoană ar vrea să uităm asta, dar nu e prima dată când astfel de acuzații i se aduc. Și campania lui din 2009, care a eșuat în țopăitul care l-a făcut cu adevărat celebru, a pus asupra lui acuzații de natură similară.
Deci, să ne amintim faptul că în 2013, Mircea Geoană şi Viorel Hrebenciuc erau chemați în faţa magistraţilor de la Judecătoria Sectorului 5 și erau audiaţi în dosarul patronului InterAgro, Ioan Niculae, trimis în judecată de Direcţia Naţională Anticorupţie pentru fapte de corupţie. Ioan Niculae era acuzat că a finanţat ilegal campania electorală a lui Mircea Geoană, al cărui nume apărea frecvent în interceptările făcute la acel moment.
Ioan Niculae: Şi spune-i altfel lui Geoană, băi, sunt pregătiţi ăştia de pe la judeţele Brăila, Galaţi, Vaslui, să vină cu câteva mii de oameni în Bucureşti, să te întrebe unde sunt ăia 15 milioane de lei pe hectar pe care i-ai promis în campanie. Trebuie vorbit cu Geoană. Pică dacă nu intră până luni, s-a dus.
Gheorghe Bunea Stancu: (…) Ăsta ce trebuie sa facă? Să dea o Hotărâre de Guvern cu îngrăşămintele, nu?
Ioan Niculae: E făcută. Şi el o plimbă de o lună şi jumătate, nenorocitul ăsta, deşi are banii în buget.”
Pentru ca finanțarea ilegală să nu bată la ochi, cei în cauză au stabilit împreună un mecanism simplu: Ioan Niculae achita diverse facturi din partea furnizorilor de servicii aferente campaniei electorale a lui Mircea Geoană. Unele dintre acestea fiind plăți către institute de sondare a opiniei publice. DNA susține că din întreaga sumă a fost plătită doar o tranșă de 150.000 de euro, bani folosiți pentru plata unui sondaj de opinie realizat fictiv de un institute de sondare a opiniei publice.
Geoană a reacționat nu doar atunci, ci și ulterior, susținând că el niciodată nu a știut de unde proveneau bani pentru campania lui. Chiar și în fața judecătorilor, la audiere, a susținut același lucru. Totuși, Hrebenciuc a făcut cu totul alte declarații, mai precis că însuși Geoană a fost cel care l-a trimis să vorbească cu miliardarul din Teleorman pentru ca acesta să-i finanțeze un sondaj de opinie, cu recurență săptămânală.
Înțelegerea, spunea Hrebenciuc în fața magistraților Curții de Apel București, s-a realizat pe 200.000 de euro.
Scepticismul nostru cel de toate zilele
Așa că, oricât de “spălat” ar putea să le pară multora Mircea Geoană, nu trebuie să uităm că vine dintr-un trecut insalubru și dintr-o companie deloc selectă. Nu trebuie să uităm nici cât de frumos îl privea pe Adrian Năstase, pe care l-a susținut fără rezerve, nu trebuie să uităm nici prietenia lui cu Vanghelie, nici drumul drept prin partid pe care Iliescu i l-a constuit, nici felul în care și-a făcut din Vîntu sfătuitor și din Gușă consilier, nici vizita secretă de la Moscova și, în general, nu trebuie să uităm nimic din istoria lui Geoană, pentru că fiecare episod l-a construit.
Și pentru că, dacă în 2009 nu pierdea prezidențialele în modul acela rușinos, nu s-ar fi retras și, probabil povestea noastră de astăzi avea mult mai multe elemente din sfera imoralității și ilegalității. Forțat de împrejurări, însă, a ajuns într-un context bun pentru el, un context care i-ar fi deschis apetitul către un altfel de parcurs profesional. Exact așa cum spunea și el: activitatea de la NATO ar putea fi monetizată în mod foarte profitabil pe termen lung în companii și instituții.
Însă, inclusiv faptul că tot către competiții politice se orientează e un indiciu al felului în care Geoană e construit. Școlit în politică de Iliescu și Năstase, partener de drum cu Hrebenciuc și Vanghelie, consiliat de Vîntu și Gușă. Numai asta spune destul cât să-l privim pe acest potențial candidat la prezidențiale cu mare scepticism.
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
