Cu câteva luni în urmă, 34 de studenți din anii II și III ai Facultății de Științe Socio-Umane, specializarea Psihologie, din cadrul Universității “Lucian Blaga” din Sibiu depuneau o sesizare către conducerea instituției de învățământ superior. Vizat era profesorul universitar doctor Eugen Iordănescu, un personaj foarte interesant la nivel local, nu atât prin prisma abilităților lui didactice, cât prin prisma dosarelor penale și scandalurilor în care este implicat de ani buni, fără a-i fi afectată poziția în sistemul educațional sau politic local.
Studenții scriau în sesizarea depusă în luna iunie a acestui an că Iordănescu îi umilește în timpul cursurilor, îi obligă se se urce pe mese și pe scaune și să stea în picioare în fața clasei, ca mecanism de pedeapsă, îi întreabă dacă au făcut sex, li se adresează într-un mod disprețuitor și le pune în pericol rezultatele, de vreme ce cadrul didactic setează deadline-urile pentru proiecte în intervale de timp foarte problematice pentru studenți, inclusiv în vacanțe.
Zeci de studenți ai profesorului de “Metode de analiză și interpretare calitativă a datelor” de la Facultatea de Științe Socio Umane a Universității Lucian Blaga din Sibiu se plâng că Eugen Iordănescu obișnuiește să îi trateze într-un mod degradant, umilitor și lipsit de respect, că îi amenință și face abuz de putere pentru a-i teroriza.
În sesizarea transmisă conducerii universității, aceștia atașează capturi de pe plaforma de comunicare a clasei și descrierea unor dialoguri de la cursuri și laboratoare, la care au fost martori cu toții, pentru că la cursurile lui Iordănescu nu se absentează.
Înainte de a descrie pe larg abuzurile de care studenții se plâng, facem precizarea că, potrivit articolului 70 și 71 din Carta Universității Lucian Blaga din Sibiu, „ULBS nu îngăduie comportamente insultătoare, respectiv actele de exprimare injurioasă, intimidantă sau umilitoare, îndreptate împotriva participanților la activitățile din universitate, indiferent de poziția acestora. Comportamentul insultător contravine eticii academice atât atunci când intervine între persoane aflate în aceeași poziție, cât și în poziție ierarhică. Astfel de acte, orientate împotriva inferiorilor ierarhici, pot îmbrăca forma abuzului de putere. Fermitatea și severitatea nu sunt comportamente insultătoare decât dacă devin deosebit de excesive și sunt dirijate sistematic și nedrept către aceleași persoane, transformându-se în acte de persecuție.”
În sesizarea lor, studenții lui Eugen Iordănescu, descriu niște episoade destul de stranii, petrecute la clasă, în care cadrul didactic are un mod de adresare pe care studenții l-au interpretat ca fiind abuziv.
De pildă, când, în timpul unui laborator, unul dintre studenți a spus, din motive întemeiate, ”prefer să nu mă întorc în copilăria mea”, replica lui Iordănescu a fost: ”la acest laborator nu veți putea stabili zonele în care nu vreți să vă duceți, nu suntem într-un format democratic în care să puteți spune eu nu vreau să vorbesc despre asta – îmi pare rău, ba nu, nu îmi pare rău”.
În cadrul unui alt laborator, profesorul a urcat o studentă în picioare pe scaun, pentru că aceasta a spus că nu înțelege exact ce temă vor avea de predat. Urcatul pe mese sau pe scaune a studenților este, de fapt, o practică a lui Iordănescu. El o consideră o modalitate de a preda: ”mai urc studenții în picioare pe mese, sau scaune, îi pun să umble pe mese 5 minute să-și revină”. (afirmația acestuia e citată de studenți în textul plângerii menționate).
Unii dintre studenții și foștii studenți ai lui Eugen Iordănescu spun că au avut nevoie de terapie pentru a depăși experiența universitară.
Vom reveni și vom detalia experiențele studenților cu Eugen Iordănescu, dar, înainte de a face acest lucru, considerăm că e important să știm cine e, mai exact, cadrul didactic al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.
Un om cu greutate și spate… politic
În esență, Eugen Iordănescu este un om “greu” în Sibiu. La fel de grele sunt și dosarele penale în care este acuzat de diverse infracțiuni, precum delapidare sau corupție. Mai mult, e un personaj atât de sigur pe sine, încât a fost înregistrat promițând un post de director la Aeroportul Sibiu chiar în biroul șefului Poliției.
Una dintre titulaturile cu care Iordănescu se mândrește este cea de director general al Camerei de Comerț Sibiu. Susținut puternic de conducerea Consiliului Județean Sibiu, Iordănescu primește în dar atribuții dintre cele mai interesante.
Astfel, în 2021, acesta a fost votat să aibă atribuții în selectarea celor care administrează aeroportul din Sibiu și pe cei care administrează societatea de construcții a Consiliului Județean Sibiu. La momentul desemnării lui în aceste comisii, parte din consilierii județeni ai județului Sibiu au definit fenomenul ca “o palmă dată democrației”. De ce?
Ei bine, în anul 2019, Curtea de Apel București se pronunța în dosarul în care Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS) cerea ca instanța să decidă dacă Eugen Iordănescu a fost sau nu colaborator al Securității. Existau niște note informative care indicau clar că, pe vremea studenției, Iordănescu turna la vechea Securitate. Asta n-a deranjat pe nimeni și, cu atât mai puțin, pe cei din conducerea Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, care l-au inclus pe Iordănescu pe lista celor 50 de cadre didactice care au primit din partea Senatului academic aprobarea pentru a susține activități de predare, cercetare și conducere doctorate în alte instituții de învățământ superior sau cercetare.
În vara anului 2023, Iordănescu, în calitatea sa de Director general al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură (CCIA) Sibiu, Eugen Iordănescu, a fost trimis în judecată într-un dosar de delapidare şi corupţie.
La momentul acela, profesorul universitar din Sibiu era acuzat de săvârşirea infracţiunilor de folosire a influenţei sau autorităţii sale de către o persoană ce deţine o funcţie de conducere de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite; dare de mită; folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. Aceste infracţiuni ar fi fost săvârşite în legătură cu procedura de ocupare a unor funcţii de conducere în cadrul Aeroportului Internaţional Sibiu, după cum specificau public autoritățile la momentul acela.
În rechizitoriul procurorilor este descrisă o situație cel puțin interesantă. Practic, Eugen Iordănescu a fost înregistrat în biroul inspectorului șef al Poliției Județene Sibiu în timp ce îi promitea acestuia că îi va susține soția în păstrarea postului de director al Aeroportului Sibiu, cu simpla condiție ca inspectorul șef al IPJ Sibiu să transfere un polițist de comună la Serviciul Rutier Sibiu. Biroul inspectorului-șef, Tiberiu Ivancea, fusese în prealabil echipat de procurori cu tehnică de supraveghere, așa că infracțiunile s-au putut vedea cu ochiul liber.
Nu vă imaginați, însă, că a fost suficient sau că viața lui Iordănescu s-a schimbat radical în urma acestei povești. Chiar dimpotrivă. Curtea de Apel Alba Iulia a decis, în mod definitiv, eliminarea celor mai importante probe ale acuzării din rechizitoriu în dosarul de corupție ce îl vizează pe directorul Camerei de Comerț și Agricultură Sibiu, Eugen Iordănescu: adică acele înregistrări. Instanța a constatat că înregistrările dintre Iordănescu și șeful IPJ Sibiu, realizate în anul 2021, pentru organizarea flagrantului au fost „nelegale”, fiindcă tehnica de înregistrare din biroul chestorului a fost montată în afara unui cadru procesual. Ca atare, dialogul care proba infracțiunile au ieșit din dosar și Iordănescu a răsuflat, din nou, ușurat. Totuși, cu doar câteva zile în urmă, la debutul lunii septembrie Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a decis menținerea deciziei de trimitere în judecată a lui Iordănescu, în ciuda eliminării acelor probe.
Iar Iordănescu a reușit să-și mențină până în zilele noastre atât funcția și atribuțiile obținute politic prin intermediul PNL, cât și poziția sa de profesor universitar, din care face absolut tot ce își dorește. Și vom vedea exact cum în rândurile ce urmează.
O scrisoare ignorată
La finalul anului universitar precedent, mai mulți studenți ai Facultății de Științe Socio-Umane transmiteau conducerii Universității Lucian Blaga din Sibiu o serie de acuzații. Cităm din textul scrisorii numai câteva situații “interesante”.
- Asupra uneia dintre colegele noastre și-a îndreptat atenția în mod excesiv, atitudine ce se califică exact în sfera actelor de persecuție – nu este curs să nu-i pomenească numele, să nu îi solicite răspunsuri la modul agresiv, jignitor. Dacă pune întrebări sau solicită explicații suplimentare pentru diverse nelămuriri este pe tonul ”repetă ce ai spus, ridică-te în picioare” – este intimidant când ți se cere în mod autoritar, ca o formă de pedeapsă să te ridici în picioare și să repeți ce ai spus. Acestea sunt forme și metode de adresare dintr-un regim de tristă amintire. Nu doar pe această colegă o ridică în picioare, pe oricine. Este adevărat, că mai ridică colegi în picioare și să-i felicite, sau aplaude pentru că au realizat foarte bine niște sarcini. Acestei colege i-a spus la un curs ”te învăț eu psihologie, dar o să te doară”
- Unei colege i-a corectat constant poziția, la fiecare laborator, justificând cu faptul că nu are o poziție de psiholog profesionist, fără să fie nimic inadecvat în poziția colegei noastre – doar stătea pe scaun cu mâinile în spate și fără să aibă picioarele încrucișate. Ca să-i corecteze poziția i-a adus două markere, i-a pus mâna pe mâinile ei și i le-a pus pe genunchii ei, intrând în spațiul personal și dovedind lipsă de respect și cuviință. Pe aceeași colegă, cât și pe un coleg, i-a întrebat în primele laboratoare de câte ori au făcut sex în săptămâna respectivă – precizând că nu e obligatoriu să răspundă. Precizarea în sine nu își are deloc rostul, ea nu anulează impertinența întrebării.
- O colegă nu a reușit să participe la un laborator din motive medicale. A fost chiar laboratorul în care a împărțit grupele care au lucrat pentru proiectul pe car îl credeam final (căci așa ni s-a spus întreg semestrul și s-a dovedit că nu a contat deloc), fără să anunțe vreun moment că asta se va întâmpla în acea zi. Precizăm că am știut de la început că urma, cândva, să fim împărțiți în niște grupe de lucru – nu am știut niciodată când se va întâmpla asta. S- a petrecut brusc, iar când o colegă a cerut lămuriri pentru cea bolnavă și care nu a fost prezentă ce poate face, răspunsul a fost ”trenul pleacă indiferent de ce probleme ai în viață”. Colega a venit bolnavă la școală să discute cu dânsul, iar la finalul cursului, când să lămurească situația i-a spus direct ”răspunsul este nu” – până să apuce colega să spună vreun cuvânt.
- Semnalăm, de asemenea, o zonă de comportament foarte discutabil și profund inadecvat, considerăm noi. În repetate rânduri, dl prof. Iordănescu atinge picioarele persoanelor care stau alături de dânsul în cadrul laboratoarelor, corectează poziții ale colegelor atingându-le, în timpul cursurilor se plimbă printre bănci și atinge pe umeri colege într-o manieră ce se vrea prietenoasă, dar care creează mult disconfort persoanelor în cauză. O altă colegă a semnalat și am fost martori la întâmplare mulți dintre noi, că a tras-o de tricoul pe care îl purta, iar când aceasta s-a retras șocată, a privit-o foarte urât, o altă colegă primește palme peste frunte la care dl. profesor îi spune ”așa ai primit binecuvântarea”.
- Avem colege, al căror nume nu îl vom scrie, dar despre care afirmăm că în parte se regăsesc între semnatarii acestei sesizări, altă parte nu pentru că le este teamă că le poate face ceva, care nu au mai putut veni la cursuri în ultimele zile, au suferit atacuri de panică, au ajuns pe tratament medical și au spus în mod repetat că le este foarte frică să se expună, chiar dacă aprobă acest demers.
Deși sesizarea aceasta a fost ignorată de conducerea instituției de învățământ, nouă ne-a atras atenția. Așa că am discutat, într-o primă fază cu câțiva dintre studenții și foștii studenți ai lui Iordănescu care au dorit să discute, sub protecția anonimatului, despre subiect. Facem precizarea că solicitarea anonimatului a venit din partea studenților și foștilor studenți pe motiv că “Iordănescu este un om foarte puternic, care ne poate face mult rău în afara universității.”
“La un laborator întrebase o studentă și un coleg student de câte ori au făcut sex săptămâna aia….”
Un prim dialog pe această temă l-am avut cu Diana, una dintre semnatarele sesizării amintite mai sus, care ne-a spus că personal a simțit stresul și presiunea puse de acest cadru universitar asupra sa și a colegilor săi pe tot parcursul cursurilor și laboratoarelor pe care le-au avut cu acesta. Situații halucinante și abuzul de putere fac parte din povestea Dianei, care ne-a povestit, la fel ca și alți colegi, că unii au avut nevoie de psiholog pentru a trece peste experiența actului de predare în stil Iordănescu.
“Abuzul despre care vorbesc se desfășoară la cursul de Metodologie – anul I, și Metode de analiză și interpretare calitativă a datelor – anul II, susținut de același domn prof. univ. dr. titular – Eugen Iordănescu. Împotriva acestui domn am formulat o sesizare, noi cei din anul II, în care am semnalat o serie de comportamente batjocoritoare, abuzive, autoritare, o formă de hărțuire care se materializa inclusiv în atingeri nepotrivite, pe picioare studentelor ce îi stăteau alături în cadrul laboratoarelor, sau pe umeri când se plimba printre bănci la cursuri, interpelări nepotrivite, atitudine de ”mi se cuvine”. La un laborator chiar întrebase o studentă și un coleg student de câte ori au făcut sex săptămâna aia….
Toate colegele au subliniat cât de inconfortabil se simt când sunt atinse de acest domn. Mai are obiceiul să ridice studenții pe scaune sau pe mese în picioare, să se plimbe 5 minute să-și revină, bate tare cu palma în masă, ca din senin în timpul cursului și sub nasul studenților din primele bănci… Tot felul de comportamente abuzive, autoritare, care induc frică și sunt desprinse dintr-un alt regim.
Între semnatarii sesizării făcute de noi se numără șefa de an, șefele de grupe, colegi cu bursă, deci studenți cu rezultate, care nu pot fi bănuiți că se simțeau amenințați de restanțe sau refaceri și că voiau să-i facă rău profesorului… Am depus sesizarea la departamentul nostru, la decanat, care a trimis-o la Comisia de Etică. Comisie care a cerut completări și aiureli la final de sesiune, după ce toți colegii au plecat spre casele lor, predat căminele etc….
Oricum, nu există o soluționare a reclamației noastre, ci doar suspiciunea că trebuie s-o fâsâim cumva – noi, ULBS, ca să ne vedem liniștiți de viață. Am colege care au făcut atacuri de panică repetate, au trecut pe medicamente, nu au mai putut veni la școală în zilele premergătoare sesiunii, datorită comportamentului totalitar și complet abuziv al acestui domn profesor. Nu stiu câte dintre colegele mele și colegii mei vor dori să vorbească mai departe, dar eu o s-o fac fără rețineri.”
De altfel, Diana ne-a pus la dispoziție textul sesizării și niște fotografii care arată, în clar, cum Iordănescu își ridică studenții în picioare pe scaune pentru a le da lecții de psihologie, în cadrul unor experimente percepute de mulți dintre ei ca umilitoare.
“Aici nu suntem într-un cadru democratic, îmi pare rău! Ba nu, nu-mi pare rău!”
Ana-Maria își dorește să devină psiholog și face toate eforturile necesare pentru atingerea acestui obiectiv. A terminat cursurile cu Iordănescu, dar, când privește în urmă, spune că n-ar recomada nimănui facultatea pe care ea a făcut-o, din cauza lui Eugen Iordănescu. Dincolo de sensibilități personale, multe dintre tacticile didactice utilizate de Iordănescu erau, potrivit oricărei măsuri de judecată, umilitoare. Iar studenții nu doar că s-au plâns lui Iordănescu personal, cerându-i să-și tempereze pulsiunile autoritare, ci s-au plans în mod repetat conducerii facultății. Niciodată nu s-a luat vreo măsură.
Deși nu a trecut, personal, decât prin mici spaime la cursurile lui Iordănescu, Ana-Maria spune că perioada desfășurării acestui curs a fost una terorizantă pentru mulți dintre colegii ei.
“Domnul Iordănescu mi-a fost profesor, atât în anul I, cât și în anul II. Mi-ar fi greu să punctez chiar tot ce e relevant, subscriu în totalitate conținutului sesizării pe care am făcut-o către universitate. În mod special, aș menționa o oarecare ambiguitate pe care domnul profesor o întreține la cursuri, inclusiv fișa disciplinei care nu e semnată și care menționează că vom aborda niște subiecte foarte sensibile, cum ar fi moartea, prima iubire, momentul în care am aflat că Moș Crăciun nu există, iar noi, la început de an școlar am fost obligați să declarăm că suntem de acord ca să fim înscriși la curs. Nu e normal să fii obligat să mărturisești povești personale și intime, că vei lucra cu povești foarte personale ale colegilor tăi și că nu ai de ales, pentru că altfel nu-ți iei creditele.
De exemplu, îmi amintesc un episod de la curs, la care am fost prezentă, în care ne-a luat pe fiecare pe rând și ne-a pus să povestim cum am aflat că Moș Crăciun nu există. Un coleg a spus clar că el n-ar vrea să vorbească despre copilăria lui, pentru că a fost plină de traume și preferă să nu deschidă subiectul în fața clasei, iar reacția domnului profesor a fost: “Aici nu suntem într-un cadru democratic, îmi pare rău! Ba nu, nu-mi pare rău!” Și nu e normal! Trebuie să respecți niște limite. Știu de la colegi de-ai mei că au ajuns să plătească vizite la psiholog, să ia medicamente, să mărturisească că simt teamă. Cred că materia asta putea fi gestionată astfel încât să nu existe traume de niciun fel. Știu că a fost o colegă care a trecut mai des prin experiența ridicării pe scaun sau pe bancă. Îmi amintesc un curs din anul I în care o colegă a fost pusă să alerge prin clasă, numărând invers de la 10 la 1, pentru a demonstra un principiu. Era irelevant, era o maimuțăreală care nu era necesară. De exemplu, dacă cineva spunea o prostie, era obligat să-și recunoască prostia ridicându-se în picioare și aplaudându-se în timp ce repeta prostia pe care a spus-o. Și asta este, totuși, umilitor, chiar dacă intenția din spate era să înveți să recunoști atunci când greșești. Nu trebuia să se întâmple așa.
De exemplu, mi s-a întâmplat să lovească puternic cu palma în masa, în timp ce explica ceva, fără un motiv anume. M-am speriat și nu am înțeles de ce face asta. Îmi amintesc un test, la care nu am primit instrucțiuni clare, și ni s-a spus că de acel test depinde dacă ne luăm creditele sau nu. I-am spus atunci domnului profesor punctajul meu și i-am spus că poate lucrurile s-ar fi desfășurat mai bine dacă testul se desfășura îmtr-un cadru securizat în care știam ce avem de facut și în cât timp, și răspunsul lui a fost: “Draga mea, viața e plină de surprize!” Ni se adresa constant cu “Draga mea”, ceea ce multe colege nu găseau că e tocmai adecvat. Eu cred că ceea ce era de învățat la materie a fost transmis, dar a fost transmis prin teroare. Și din cauza stresului, multă lume a avut de suferit. Și cred că se poate și altfel, cred că nu e singura metodă de a preda și cred că starea aia de incertitudine și umilințe repetate, la care asiști și de care îți e teamă că o să ai parte nu e o metodă didactică în sine. Când s-a făcut evaluarea profesorilor la final de an, eu am scris că din cauza acestui profesor nu aș recomanda facultatea unor alte persoane. Și Universitatea pierde votul meu de încredere, pentru că s-au făcut plângeri repetate pe această temă, dar n-a contat.” – a mărturisit studenta pentru INVESTIGATORIA și MEDIA QUALITY.
“Avea obiceiul să atingă studentele, ceea ce mie nu mi se pare neapărat în regulă. Sau să le ridice pe bancă și le punea să declare anumite lucruri”
Alexandra a încheiat interacțiunile academice cu Eugen Iordănescu, dar ne-a cerut să-i păstrăm anonimatul, pentru că are convingerea că asumarea unei identități în mod public i-ar îngreuna viața din afara facultății. Dar ne-a povestit, la rândul său, că anii petrecuți sub grija academică a lui Iordănescu n-au făcut altceva decât să-i scadă apetitul pentru psihologie. Amintirile sale se suprapun peste amintirile altor colegi și poveștile fiecăruia dintre ei seamănă foarte bine, deși sunt studenți din ani diferiți.
“Am făcut doi ani cu domnul Iordănescu. Eu nu sunt la prima facultate, sunt pe la a treia și am mai avut contact cu sistemul românesc de învățământ și știam ce le poate pielea unor profesori universitari de la noi. Eu am și propria mea consiliere psihologică și evenimentele petrecute pe la orele dânsului m-au făcut să discut și în cabinetul de psihologie în propria mea terapie despre comportamentul său. Au fost momente când am apelat la ajutor extern să gestionez niște situații care m-au afectat emoțional, create de domnul profesor. La dânsul nu exista un feedback pentru orice, în sensul că ni se dădea ceva de făcut și eram acolo pentru o experiență de învățare, nu aveam o formă de ghidaj. Adică încercam, dădeam greș și învățam singuri, că nu pot să spun că asta se întâmpla cu vreo mare participare din partea dânsului, cu excepția evaluării finale. Devenea frustrant, pentru că mulți ne dădeam interesul, puneam efectiv suflet în ce făceam, pentru ca el să îți zică că nu e bine, fără să îți zică și ce nu era bine. Eu să știți că am făcut o listă cu ce îmi amintesc de la aceste cursuri.
Legat de disciplină, exista o lipsă de flexibilitate față de orice problemă a studenților, adică prezența trebuie să fie de 100%. Unii colegi au spus că lucrează sau au probleme personale și nu exista niciun pic de clemență față de ele, în sensul de a lipsi de la vreun curs. La acest curs am avut niște teme, trebuia să realizăm niște interviuri calitative pe teme relativ inadecvate. Adică urmau să îmi fie luat un interviu despre prima mea iubire. Nu știu dacă este potrivit să le ceri studentelor detalii despre așa ceva, lucru pentru care șefa de departament de Psihologie i-a spus că sunt nepotrivite temele. Ulterior, dânsa ne-a sfătuit să relatăm chestiuni fictive.
Ni s-au cerut teme în vacanță. Noi a trebuit să facem niște teme care au avut termen de predare în vacanță, deși regulamentul nu prevede așa ceva. Manualul dânsului era în limba engleză, un manual bun, dar problema e că era în limba engleză, iar eu sunt la studii în limba română, nu la bilingv sau ceva. Și multă lume a avut probleme cu asta, pentru că efectiv trebuia să se învețe la materia lui după un manual în limba engleză.
Am avut chiar și teme în limba engleză. Și au fost persoane care i-au spus că nu știu limba engleză și n-a contat absolut deloc. La orice formă de protest pe care am avut-o în fața lui, ne spunea clar că aici nu e democrație, în sensul că nu exista vreo posibilitate de a găsi o soluție împreună. Iar în absența unor criterii clare, era cam greu de făcut o temă în concordanță cu cerințele lui.
Am ajuns la șefa de departament de câteva ori. Nu s-a întâmplat nimic, cum nu s-a întâmplat nimic nici la Comisia de Etică. Au existat niște asigurări că vor fi luate niște măsuri ca să pară cumva că se ia în considerare situația, dar măsuri nu s-au luat efectiv sau nu au fost vizibile pentru noi. Iar el are susținere și la nivelul facultății, și la nivel politic, așa că orice măsură împotriva acestui domn nu are niciun rezultat.
Te trezeai la ore că bate în masa, că lovește în ceva puternic. Din ce am observat eu, obișnuia să atingă niște studente într-un mod pe care l-aș cataloga nepotrivit. Avea obiceiul să atingă studentele, ceea ce mie nu mi se pare neapărat în regulă. Sau să le ridice pe bancă și le punea să declare anumite lucruri. Dânsul cerea opinia studentului și invalida tot ce spunea acesta. Iar dacă studentul sau studenta spunea ceva greșit, trebuia să se suie pe bancă și să declare că a greșit. Eu îmi amintesc de câteva momente de genul acesta în cei doi ani. Am mai remarcat că în anumite situații stătea foarte aproape de studente, într-o atitudine de confruntare sau intimidare, mult prea apropiată pentru confortul personal al persoanei. Și au existat dăți când era prea aproape sau mult mai aproape decât ar fi trebuit pentru interacțiunea respectivă, din punctul meu de vedere.
Am avut o colegă care era întrebată constant chestii la fiecare oră, într-o manieră de aproape hărțuire. Ținea în mod special să converseze cu această colegă. Sper și cred că a fost un caz singular, însă. Deși au fost și întrebări care nu erau legate de oră. S-a întâmplat să aud că au fost colege întrebate când a fost ultima oară când au făcut sex, dar nu am fost acolo atunci, deci nu pot garanta că genul ăsta de dialog chiar a avut loc. Știu sigur că mulți dintre colegii mei au fost foarte stresați în interacțiunile cu dânsul. Am avut o colegă care a început să plângă la niște ore de practică în urma presiunii la care a fost supusă în timpul cursului.
Și vă mai spun ceva personal: eu n-am învățat nimic de la acest om. Ba chiar m-a făcut să mă intereseze mai puțin anumite subiecte asociate cu dânsul. Eu i-am spus în față că până să fac materia aia cu el mă interesa mult mai tare subiectul și mă pasionau studiile științifice de dinainte, dar ulterior acestui curs, interesul meu a scăzut dramatic. La care mi-a răspuns că îi pare rău și s-a cam încheiat discuția. Și lucrurile astea se știu nu doar în facultate, ci și în oraș, dar n-a contat pentru nimeni.” – a spus studenta pentru INVESTIGATORIA și MEDIA QUALITY.
Și aici… toți știu
Alexandra ne-a povestit că într-o zi a mers la un magazin din oraș să cumpere ceva și, într-o scurtă discuție cu vânzătoarea, a menționat că face facultatea de psihologie. Reacția vânzătoarei a fost promptă, în sensul în care i s-a pus întrebarea: “Deci faci cu Iordănescu…” Astfel a aflat că “Tot orașul știe de Iordănescu și ce face el cu studenții”.
După cum ne-au mărturisit toți cei chestionați, au existat sesizări, reclamații la conducerea facultății sau la Comisia de Etică sau chiar discuții personale cu Iordănescu, în care acestuia i s-a cerut să fie mai mult profesor de psihologie decât de umilință și nimic nu s-a întâmplat.
Chiar și în prezent, Iordănescu e titular la această facultate.
Universitatea are, însă, reguli clare cu privire la astfel de comportamente. Art. 66, alin 2 din Carta ULBS spune că: (2) Hărțuirea presupune și abuzul de putere când este exercitată de către: a) persoane cu funcții ierarhic superioare victimei; b) cadre didactice asupra studenților; c) evaluatori asupra persoanelor evaluate”.
Iar studenții susțin, în clar, că profesorul Iordănescu are o metodă didactică care ajunge să devină hărțuire și abuz.
“Nu reclamăm un comportament violent, reclamăm un comportament abuziv, o formă de hărțuire inacceptabilă, un mod de comportare pe care și-l arogă pur și simplu, apreciind că i se cuvine. Nu, să încalci spațiul personal al cuiva, să atingi o persoană în toate modurile descrise mai sus, apreciem că nu are absolut nicio legătură cu un comportament al unui cadru universitar, într-o instituție de învățământ superior, cu o atitudine de respect și profesionistă. Nu suntem la birt să ne tragem de tricouri și să se batem prietenește pe umăr sau pe alte părți ale corpului. Niciuna dintre colegele atinse de acest cadru didactic, în orice mod dintre cele descrise mai sus, nu a consimțit la asta, ba din contră – fiecare dintre ele a mărturisit cât de inconfortabil a făcut-o să se simtă. Venim, cu toții, într-un mediu universitar, academic, un mediu de învățare în care se presupune că ar trebui să fim protejați și susținuți, nu expuși unor comportamente ca acestea semnalate.” (text extras din sesizarea făcută de studenți către conducerea Universității Lucian Blaga din Sibiu, cu privire la comportamentul lui Eugen Iordănescu).
Într-un răspuns la una dintre plângerile adresate Comisiei de Etică de către studenți, Danusia Boicean, președintele Comisiei, le cere studenților să completeze plângerea cu informații de contact, cu datele de identificare ale profesorului, precizarea prevederilor din Codul de Etică ce au fost încălcate și mijloace de probă, constând în martori și înscrisuri. Deci, practic, studenții trebuie să susțină cazul profesionist, eventual cu mijloace specifice parchetului, ca să fie luați în seamă de Comisia de Etică Universitară. De asemenea, li se cere să precizeze în clar calitatea în care doresc să fie citați de comisie, dar și dacă doresc sau nu ca profesorul acuzat să le știe numele, în eventualitatea unei medieri.
“Nu sunt interesat!”
INVESTIGATORIA l-a contactat pe profesorul Eugen Iordănescu pentru a-i oferi prilejul de a spune cum explică el acest comportament pe care îl are în raport cu studenții săi. Acesta ne-a răspuns la apelul telefonic, dar când a auzit despre ce îi cerem să comenteze, acesta ne-a spus clar: “Nu sunt interesat! Adresați-vă conducerii facultății!”
Lucru pe care noi oricum îl făcusem în urmă cu câteva săptămâni. Solicitarea noastră de a obține informații de interes public s-a lovit, în mod straniu, de tot felul de piedici. Despre prima solicitare transmisă Facultății de Științe Socio-Umane ni s-a spus din secretariat că nu s-a primit. A doua transmisă pe o altă adresă de mail a rămas fără răspuns și am fost direcționați în cele din urmă către un cadru universitar de la Departamentul de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate. Acesta ne-a răspuns, tot pe mail, că a transmis solicitarea noastră la Biroul de Relații cu Presa. Un birou despre care de la secretariatul facultății ni s-a spus că nu există.
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară