De peste un deceniu, România este țara europeană cu cel mai mare număr de victime ale traficului de persoane. Pe teritoriul țării noastre își desfășoară activitatea grupări de infracționalitate organizată în continuă creștere, ce acționează în moduri tot mai sofisticate, unele fiind conectate la rețele internaționale puternice.
Potrivit ultimului raport al Comisiei Europene, România are o medie de 74 de victime ale traficului de persoane la fiecare milion de locuitori, adică cel mai mare număr de victime ale acestui fenomen infracțional. La acest capitol, țara noastră este urmată la o oarecare distanță de Ungaria și Bulgaria. Iar tragedia uriașă e alta: cea mai mare parte a victimelor sunt copii. Mulți dintre ei racolați chiar din centrele de plasament.
Cum se fac aceste racolări? Cine coordonează astfel de operațiuni? Cum se pedepsesc infractorii? Sunt pedepsele suficiente? Iată numai câteva dintre întrebările la care nimeni nu prea răspunde în România. Pentru că mulți se declară cumva depășiți de subiect.
Există, însă, oameni care știu despre ce e vorba în aceste povești de groază. Și asta pentru că lucrează în mod direct cu victimele acestor rețele de crimă organizată și află direct de la ele cum și ce s-a întâmplat. Iar una dintre persoanele care și-au dedicat viața unei astfel de încercări de a salva și reintegra victimele minore ale traficului de persoane în societate este, fără îndoială, psihologul Iana Matei.
În urmă cu aproximativ 20 de ani, Iana Matei trăia o experiență revoltătoare: trei copile la o secție de poliție din Pitești erau catalogate drept “niște prostituate care dau declarații împotriva peștelui lor”. Venită din Australia pentru a implementa niște programe pentru copiii abuzați din România, Iana s-a gândit atunci că ar putea salva acele copile, atât de straniu tratate de adulții cărora le cereau ajutorul. Așa a ajuns să înființeze organizația Reaching Out Romania, cu scopul de a găsi și reabilita victimele traficului de persoane. De atunci, a ajutat sute de copile să depășească măcar parțial trauma de a fi fost vândute și cumpărate ca niște obiecte la piață.
Cu Iana Matei am discutat, în exclusivitate, despre fenomenul recrutării copiilor din centrele de plasament, un fenomen despre care la noi se tace asurzitor, deși faptul că lucrurile se întâmplă așa ar trebui să mobilizeze instituțiile statului român în a preveni derularea acestor recrutări masive. Pentru că, da, e greu să intervii în acele spețe în care un tata își exploatează copiii minori, pentru că e posibil ca o astfel de informație să nu iasă ușor la suprafață. Dar faptul că se fac racolări în centrele de plasament ar trenui să poată fi mai lesne urmărit de autorități. Care au decis, însă, să nu miște un deget. Și care lasă atât DGASPC-urile, cât și victimele acestor traficanți, să se descurce.
Iana Matei vorbește de multă vreme despre înființarea în România a unor centre integrate pentru minorii care provin din familii dezorganizate și care vin cu traume ce trebuie rezolvate pentru a deveni funcționali. Ea are un astfel de centru, care, din păcate, nu prea mai face față solicitărilor.
“Noi facem programul de reintegrare, de recuperare și de protecție. Cererea este aceeași, dacă nu puțin mai mare, nu pot să spun sigur dacă a crescut numărul copiilor victime sau dacă DGASPC-urile din țară au aflat despre acest program al nostru și ne trimit mai mulți copii. Nu pot să spun care e cauza, dar este cert că am fost nevoită să refuz, pentru că nu mai sunt locuri în centru. Și asta e trist. Copiii vin, în general, din același cadru: fie din centrele de plasament, fie din comunitățile vulnerabile, din familii dezorganizate. Sărăcia este un factor, dar lipsa de educație este importantă. Și sunt și părinți care împing copiii către astfel de rețele de trafic de persoane. Scuza este întotdeauna lipsa banilor și consideră că trebuie puși la muncă și copiii. Și avem părinți care fac parte din rețele. Avem tată șef de rețea, cu toată familia implicată, cu copii de 10 -12 ani exploatați. Și tristețea mare e că în momentul acesta, părinții și familia sunt condamnați. Întrebarea este ce viitor au acești copii? Pentru că da, ei sunt la noi în centru. Dar pot să spun că lucrăm mai greu cu acești copii, pentru că le lipsește suportul familiei. Și mereu mă întreabă: “Eu, când fac 18 ani, ce fac?” Nu se pot reintegra în familia respectivă, deci ce faci cu ei? Și atunci facem programe individualizate și discutăm cu ei zi de zi și le explicăm că nu vor rămâne în stradă. Este greu pentru un copil de 14 ani, să zicem, să n-aibă pe nimeni în lumea asta. Ce planuri de viitor să își facă? În cazul nostru, noi ne atașăm de acești copii și nu-i lăsăm. Dar nu știu ce să zic că se întâmplă cu niște copii de felul acesta din DGASPC-uri.”, explică psihologul Iana Matei pentru MEDIA QYALITY.
Cum profită rețelele de traficanți de drepturile copilului
Una dintre problemele dureroase e aceea că în centrele de plasament din România, copiii nu pot fi foarte supravegheați. Ei rețelele de trafic de persoane profită de asta. Așa că, în orele în care copilul se află, teoretic, la școală sau se plimbă, el e, de fapt, exploatat. Sunt, sigur, și situații în care traficații au oameni printre angajații centrelor de plasament. Dar modul acesta de a lucra e unul mai degrabă riscant. Așa că traficanții au găsit o rețetă mai simplă: racolează un copil pe care îl determină să racoleze, la rândul lui, alte victime. E metoda folosită de Jeffrey Epstein în construcția infracțiunii: transformi victima în infractor și-i pui în spate întreaga responsabilitate.
Iana Matei știe despre aceste racolări chiar de la victime. Ele i-au povestit cum se fac racolările din centre, care sunt ferestrele de oportunitate pentru a ajunge la copii și pentru a-i convinge, dar și cum îi ții apoi în rețea, oferindu-le droguri sau, dacă nu doresc ei să consume, trimițând droguri clientului prin copii.
“În momentul acesta îți spun clar că se fac recrutări masive chiar în centrele de plasament. Apare această informație și în raportul de anul trecut al Departamentului de Stat. Noul mod de operare și de recrutare este acela de a folosi copiii din centre sau copiii care au părăsit recent centrele. Rețelele de traficanți fac lucrul acesta, adică recrutează copiii din centre și apoi îi pun, la rândul lor, să recruteze pe altcineva. Este mult mai ușor. Este un copil care e beneficiar al centrului, normal că el are prieteni în centru și e mult mai ușor să le spună că a găsit un mod de a face niște bani. La 12, 13, 14 ani sunt adolescenți. Nu se gândesc la consecințe, se duc… Și li se pare avantajos. Pentru că își fac bani de buzunar. Sunt copii în centrele de plasament care practică prostituția și sunt exploatați de grupuri de criminalitate organizată. Acești copii nu știu ce viitor au. Nu avem programe specializate, nu avem instrumente, că cei de la DGSPC nu au instrumente. Că toată lumea aruncă pietre. E ușor să arunci piatra, dar gândește-te că cei de la DGASPC nu au voie să țină copilul în centru. E dreptul copilului, nu ai voie să-i calci libertatea de a circula. Dacă-ți cere bilet de voie două ore, trebuie să i le dai și nu poți supraveghea copilul. În aceste două ore copilul nu se plimbă, copilul este exploatat. Nu au instrumente să ajute acești copii. Îl trimiți la școală și nu se duce la școală. Se duce să presteze pentru rețeaua de traficanți. Și vine când trebuie să vină de la școală. Eu am tot menționat aceste centre integrate, care sunt un model adus din Australia. Dar nu e numai în Australia, peste tot în Europa ai aceste centre integrate unde copiii cu probleme de comportament și sănătate mintală sunt supervizați. În aceste centre integrate, medicul psihiatru e în centru, psihologul e în centru și educația se face tot în centru. Și atunci programele sunt bine structurate ca să păstreze copilul în prezent. Treptat el e reintegrat în familie și viața lui se normalizează treptat. Noi am propus de acum doi ani să înființăm aceste centre în România în mai multe județe, dar încă se discută. Dar e necesar să facem lucrul ăsta, pentru că în felul ăsta chiar îi putem ajuta pe acești copii.” – a mai punctat Iana Matei.
În continuare, metoda preferată a traficanților rămâne Loverboy. Numai că, de un timp, ea e intens condimentată cu droguri. Practic, victima racolată e ținută cu forța în schema traficului, fie pentru că e făcută dependentă prin consum, fie că o pun în postura de cărăuș de droguri pentru clienți.
“Se merge pe metoda Loverboy, pentru că în adolescență te îndrăgostești în 5 minute. Dar pentru a menține raportul de dependență se folosesc drogurile și etnobotanicele. Sunt condiționați copiii. Dacă ai luat fetele din centru, ca să te asiguri că nu-ți pleacă dacă nu sunt de acord cu ce le propui, prima data le dai droguri. Și nu mai pleacă. Și apoi le amenință. Le dau fetelor și droguri să le ducă clientului. Când clientul își rezervă fata, e întrebat dacă vrea și droguri. Dacă zice că da, drogurile sunt trimise prin copilă. Și apoi copila e șantajată, pentru că devine complice într-o altă infracțiune. “, mai explică psihologul.
Vârstele la care copiii sunt racolați de rețelele de traficanți sunt din ce în ce mai fragede. Iana Matei are în centru ei o fată care a început să fie traficată la 9 ani. Și vârstele sunt în scădere.
Cum se fac racolările? Ei bine, vorbim despre un veritabil manual de psihologie, căci traficanții sunt specializați în problema comportamentului și al felului în care trauma influențează comportamentul. De aceea, mulți dintre ei ajung să devină niște veritabile zeițăți pentru aceste copile, care nici măcar nu mai trebuie să fie bătute ca să rămână în rețea. Multora li se face profilul psihologic, iar traficanții se interesează de istoria personală a fiecărei victime. Așa că fetele abuzate de persoane din familie sunt considerate a fi cele mai sigure cărți în jocul asta periculos.
“Victimele sunt racolate cel mai des din familiile dezorganizate, traficanții știu că acolo există consum de alcool, părinți care nu se îngrijesc de copii și, de cele mai multe ori, copiii care ne-au venit în centru au fost întâi abuzați sexual de tata sau de tatăl vitreg, de unchi, de cineva din familie. Aceste copile care au fost abuzate sexual e clar că și-au pierdut stima de sine și nu se protejează. Pentru că, dacă cei care trebuiau să aibă grijă de ele le-au abuzat, lor li se pare firesc abuzul. Și foarte ușor cad pradă rețelelor de traficanți. Rețelele au așa-numitele “săgeți”. Copii care stau fie în cartierele respective și urmăresc copilele care petrec foarte mult timp afară și intră în vorbă cu ele. Le spun că sunt frumoase, le invită la suc, le caută mereu prezența. Și în timp se crează o relație de încredere. Multă vreme fetele sunt studiate. Au manuale, au profileri, au instrucțiuni de abordare și de indentificare a vulnerabilităților. Ei se învață unii pe alții. Noi, însă, nu reușim să le facem concurență pe linia asta.”, a mai punctat Iana Matei pentru MEDIA QUALITY.
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
SUSȚINE PROIECTUL MEDIAQUALITY.RO
JURNALISM INDEPENDENT ȘI DE CALITATE
ASOCIAȚIA PRESĂ PE BUNE: ANCHETE ȘI INVESTIGAȚII
Cont donații: RO19BRDE350SV52123463500 B.R.D. - G.S.G., Cod SWIFT: BRDEROBU
Donație recurentă
Donează lunar pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
Donație singulară
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului MediaQuality.ro
